Se afișează postările cu eticheta rame Roscas. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rame Roscas. Afișați toate postările

joi, 21 septembrie 2017

Barbizon, New York - Bucuresti, via Craiova (II)

Se intampla in 1990 sau 91, la New York. O mica rama antica in stilul Barbizon trebuia marita cu cca 3 cm, atat pe lungime cat si pe latime, pentru a putea incadra pictura unui clasic impresionist francez a carei rama originala se pierduse cu multa vreme in urma. Cum va spuneam si cu alt prilej, politica de rame a marilor muzee de arta pretinde ca lucrarile lor sa fie incadrate doar in rame originale compatibile cu perioada, stilul si regiunea din care provin. In lipsa ramelor originale redimensionabile se accepta doar reproducerile de excelenta calitate ale ramelor ideale. 
Pentru largirea acestei rame am ales solutia dezmemnrarii ei si alungirii fiecarei laturi cu cate 1,5 cm la ambele capete. Adausul a fost escamotat prin marirea volumului frunzelor de acant de la colturi. S-a remodelat un singur astfel de ornament de colt, el fiind apoi copiat si utilizat si la celelalte trei colturi ale ramei. Dupa reasamblare si finisare, portiunile adaugate erau imposibil de recunoscut fiind perfect integrate fizic si cromatic in restul ramei. 
Lectiile acestui caz de redimensionare si restaurare a ramei Barbizon mi-au folosit zece sau unsprezece ani mai tarziu cand, in atelierul Rosca's din Craiova, am realizat doua reproduceri fidele de rame Barbizon, la dimensiuni mult mai mari decat cele ale ramei mama din New York, care incadreaza de atunci doua picturi de N. Grigorescu aflate in patrimoniul MNAR. Iata in a doua imagine una dintre ele, intitulata "Toama". 

faceti click pe imagine pentru a o mari

faceti click pe imagine pentru a o mari

Rama tabloului Toamna, de Nicolae Grigorescu, este clona unei rame newyorkeze. ADN-ul ei mi-a ramas pe degete si in minte, ceea ce confirma o alta afirmatie facuta de mine in trecut: restaurarea si reproducerea ramelor istorice sunt aversul si reversul aceleasi medalii sau, daca vreti, doua palarii purtate de una si aceeasi persoana avand aceasta dubla calificare. Nu poti fi restaurator bun fara sa poti reproduce la cerere, in orice dimensiune si forma, rama pe care ai restaurat-o candva cu succes.

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor istorice   www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                         
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

joi, 24 august 2017

Rama Eustatiu Stoenescu, un Ludovic al XIV-lea mai desfigurat

Istoricii si criticii de arta mentioneaza cateva rame cu nume de pictori romani. Astfel ne intalnim cu rama Grigorescu, rama Aman sau rama Stoenescu. Ati crede poate ca ele sunt creatiile lor sau ca au rezervat ramele respective pentru uz propriu. In realitate vorbim aici despre rame (in general frantuzesti) care au placut, probabil, in mod deosebit alor nostri iar frecventa folosirii lor de catre unii sau altii dintre ei a facut sa fie asociate strans numelor respective. Desi fiecare dintre pictorii de mai sus a folosit multe alte rame, cele asociate numelor lor sunt, dupa cum urmeaza: Rama Grigorescu, o rama bolection cu colan stucat si panou exterior plan (motive italiene de baza), Rama Aman, o rama neoclasica cu panou concav canelat si, in fine, o rama Montparnasse inspirata de stilul ramelor Ludovic al XIV-lea, a imprumutat numele lui Eustatiu Stoenescu.
Ceea ce numim rama Stoenescu este un model de rama foarte pretuit de pictorii romani ai primei jumatati de secol XX, pictori conectati la arta si noutatile pariziene.

Chiar daca si alti pictori romani au folosit-o cu succes, rama aceasta si-a leagat totusi numele de pictorului Eustatiu Stoenescu (1884-1957). Iata detaliile unor astfel de rame din patrimoniul Muzeuluiu de Arta Craiova (fig.1 si 2.), respectiv dintr-o colectie particulara (fig.3).
Fig 1
Fig. 2
Fig. 3

Remarcati lipsa de simetrie a ornamentelor si pronuntata "dezlanare" a ornamentatiei in intregul ei. Ei bine, aceste atribute ii sunt caracteristice si ele fac tot farmecul ei. Si acum, surpriza!  Priviti fig 4 si 5. Asemanarea ramei Stoenescu cu Ludovic al XIV-lea  nu este deloc intamplatoare.
Fig. 4  (Ludovic al XiV-lea)
Fig. 5  (Ludovic al XIV-lea)
Asemanarile dintre cele doua rame sunt frapante si doar inacuratetea detaliilor si lejeritatea tehnicii de executie le diferentiaza. Astfel, de exemplu, unde rama Ludovic al XIV-lea era sculptata si aurita cu foita autentica de aur, rama Stoenescu are ornamentele stucate (ghips) pe suportul de lemn si este aurita cu o foita care imitata aurul, sau este aurita cu zgarcenie, ici si colo, pe unele dintre proeminentele ornamentelor ei.
Cum se explica filiatia asta? In secolul XIX rama Ludovic al XIV-lea era foarte populara in Franta. Versiunea ei simplificata (comerciala) a fost produsa din abundenta in acea perioada. Cand pictorii saraci care populau Montparnasse, la inceputul secolului XX, au descoperit ca pot refolosi cu succes ramele vechi si abandonate de fostii lor proprietari daca le revopsesc  in culori pamantii, neutre, si mascheaza diferentele dimensionale cu insertii din lemn, ei au inventat ceea ce numim astazi rama Montparnasse. Aceast stil de rama este singurul care se caracterizeaza prin finisare, nu prin trasaturi fizice precise. Cum cea mai des intalnita rama in acea epoca era versiunea comerciala a ramei Ludovic al XIV-lea, ea a devenit portdrapelul noului stil. Asa a ajuns el si in Romnania, unde, sub numele de "rama Eustatiu Stoenescu", nefiind o rama dificil de reprodus, presupun ca a fost asimilata de rameurii locali si s-a bucurat de mult succes printre artistii si colectionarii de aici.

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

------------------------------------------------------------------

marți, 31 decembrie 2013

INRAMAREA, IN TEXAS, A UNOR PICTURI ITALIENE DIN SEC. 18 IN PATRU RAME ROSCAS

Intr-una din zilele anului 2011 sau 2012, o veche clienta din Houston, Texas, imi solicita sa-i construiesc 4 rame speciale pentru niste panouri italiene din secolul al XVIII. Comanda ei se baza pe modificarea mostrei noastra de rama numita Herculane-114 (pe care o vedeti mai jos).
Astfel, cele patru picturi erau realizate pe lemn cu forme doar vag asemanatoare. Nu erau dreptunghiulare, ci curbate, oarecum in forma de cartus (in sensul heraldic) iar asta facea aproape inutilizabil ornamentul sgrafitat din colt, oricat de legitim parea el pentru perioada si stilul lucrarilor respective. Fiecare dintre rame urma deci sa incadreze o pictura cu un contur diferit dar, pe ansamblu, ele trebuia sa para identice ca forma si marime si, de asemenea, plauzibile ca vechime dar bine pastrate si asemanatoare ca patina.
Ramele dorite aveau 40 mm latime si sub aceasta "cortina" opaca am putut ascunde o parte dintre iregularitatile tablourilor, in interiorul unor falturi ciudate, ajustate astfel incat sa se conformeze contururilor specifice. Pentru a pastra rama ingusta, a trebuit sa-i modific profilul, inaltandu-l si largind portiunea aurita in dauna rotunjimilor de culoare neagra. Din SUA mi-au fost trimise, prin posta, contururile exacte ale tuturor celor patru tablouri si acele sabloane au fost reperele pe care le-am respectat cu sfintenie la construirea fiecarei rame in parte.
Iata in continuare cum se prezenta, la final, una dintre aceste rame, in intregul ei si in detaliu.

Cand ramele au ajuns la Houston ele s-au potrivit perfect cu tablorile pe care urmau sa le incadreze. Aceasta lucrare a fost un succes total atat de mare incat Mrs. Sarah Balinskas, clientul meu, mi-a trimis nu doar sincerele ei multumiri, cuvintele ei fiind reproduse pe site-ul firmei, in pagina de Referinte Profesionale, printre alte marturii si recomandari ale clientilor mei (http://www.roscas.ro/referinte.html) dar,  lucru total neobisnuit, si doua imagini cu picturile respective aseazate pe pereti, la locul lor, in casa unui bogat om de afaceri texan. Le vedeti si dumneavoastra mai jos.



*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                 
*                 2) Firme publicitare Roscas     (blog specializat)
*                 3) Restaurari rame antice        (blog specializat)    
                   4) Face Book Rame Rosca's     (pagina de Face Book)                             
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                      
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



duminică, 29 iulie 2012

Ramele vechi si noua lor viata.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                         
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




Ramele vechi nu sunt de aruncat. Unele dintre ele pot fi adevarate bijuterii istorice, avand valoare considerabila in ochii cunoscatorilor. Nici celelalte rame nu merita a fi aruncate la lada de gunoi, daca sunt inca destul de ferm incheiate pentru a sustine o oglinda sau o lucrare de arta.
O rama clasica veche (o "vechitura") arata impresionant in ambianta imaculata a bailor moderne. Departe de a fi respingator, contrastul nou-vechi, imaculat-uzat poate face loc unor emotii estetice adanci, oarecum incestuoase, asa cum o dovedeste si prima ilustratie de mai jos. Evident ca nu putem spune acelasi lucru despre oribilitatile chinezesti, din plastic poleit sau eloxat, care imita intr-o maniera vaga, stridenta si indepartata produsele originale iesite acum sute de ani din mainile mesterilor europeni, obiecte care, din nefericire, populeaza adesea recuzita magazinelor de cadouri sau amenajari interioare din Romania.

fig. 1

Au ajuns si pe meleagurile noastre sa fie apreciate interioarele in stil shabby ellegance. Cunosc destule cazuri in care romanii au cumparat din Italia si Franta mobilier de acest fel si alte cateva cazuri de cetateni care si-au decorat interioarele cu mobila noua ornata si vopsita in maniera specifica acestui stil (v. detaliu finisare in fig 2 si 3). Cunosc amanuntul acesta in chip nemijlocit deoarece unii dintre ei au apelat la mine sa le transform mobilierul in acest fel.

Fig. 2

Fig. 3

Ei bine, niste rame vechi si fara alta valoare daca sunt vopsite otova in alb ele capata o noua viata, o noua personalitate si un nou rost fiind deosebit de utile in decorarea interioarelor.  Ramele "albite" au o demnitate arhitecturala aparte, ele fiind niste obiecte distinse si elegante de sine statatoare, chiar si daca nu incadreaza oglinzi sau lucrari de arta, asa precum vedeti in imaginea nr. 4 de mai jos.
Fig. 4

Niste sertare vechi, ca de altfel orice obiect din lemn avand vechime sau doar alura unor obiecte vechi poat fi utilizate in decorarea incaperilor pregatite conform stilului de care ne ocupam. Niste obiecte ca cele din imaginile urmatoare incalzesc ambianta, o umanizeaza si polarizeaza atentia oricarui vizitatori asupra lor sau a zonei in care ele se gasesc. Vezi fig. 5, 6 si 7.

Fig. 5

 Fig. 6

Fig. 7
Chiar si o rama fotografica cu 4 deschideri, ca o fereastra, poate fi imaginata si folosita cu mult succes in astfel de interioare (v. fig. 8).
Fig. 8



---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

duminică, 22 aprilie 2012

ASA VA PLACE ISTORIA RAMELOR? (III) Despre ramele cu ornamente turnate din "masa" & more




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




In vechime, majoritatea ramelor erau sculptate in lemn si acoperite cu foita de aur sau argint. Erau obiecte foarte pretioase si relativ rare. A doua jumatate a secolului al XVIII, daca nu ma insel, aduce insa descoperirea primei mase termoplastice, avand cateva proprietati fizice de-a dreptul miraculoase, care o faceau materia ideala pentru producerea lesnicioasa a ornamentatiilor pentru rame si chiar mai mult de-atat. Un amestec bine dozat de praf de creta, ca filler, clei animal, in rol de liant, uleiuri, apa si rasini, in chip de plastifianti, se comporta minunat: la cald parea o coca moale si docila care se plia in orice forma, retinandu-i in cele mai mici detalii contururile dupa racire, si ramanea elastica si flexibila pana la uscare. Prin uscare masa respectiva se rigidiza treptat, urmand a deveni, cateva zile mai tarziu, aproape la fel de dura precum piatra! Mai mult, masa respectiva era reversibila si trecea din starea de roca in cea de coca prin simpla redare a umiditatii si temperaturii initiale. Acest bonus minunat asigura masei un randament perfect caci orice rest, orice farama de masa putea fi imediat reciclata si refolosita, dupa nevoi, ori putea fi pstrata si folosita mai tarziu.

Primul material termo-plastic din istorie

Aceast material a deschis portile unei evolutii fulminante in istoria ramelor care, din obiectele rare si pretioase pe care doar regii, biserica si nobilimea si le puteau permite, comandandu-le din timp si platind pentru ele mult mai mult decat urmau sa coste tablourile ce vor fi fost ulterior comandate, au devenit accesibile ca pret unei burghezii aflata in plina dezvoltare si afirmare. Astfel au fost posibile  ramele manufacturate in serii mici, in acelasi stil, dar de dimensiuni felurite, executate din baghete de lemn profilat, impodobite cu ornamente din ce in ce mai sofisticate si mai abundente,  mult mai bogate, mai delicate si mai fin cizelate decat ar fi putut iesi vreodata de sub dalta sculptorului in lemn. De fapt asa se si disting dintr-o privire "ramele turnate" de cele sculptate.

Epoca ramelor produse industrial

Constructia ramelor a devenit mai putin o problema de talent si arta cat una tehnico-artizanala, de asamblare a unor parti din lemn profilat, de ornare si in final de aurire. Partea estetica fiind simpu si ieftin rezolvata, rameurii epocii respective s-au putut concentra asupra aspectelor tehnice, deloc putine sau neglijabile, sfidand prin solutiile gasite imaginatia, geometria si cumintenia ramelor de odinioara. Insa abia odata cu productia industriala a foliilor metalice extrem de subtiri, de grosimea zecimilor si sutimilor de milimetru, a devenit posibila metalizarea ramelor si a pieselor de mobilier la costuri cu adevarat mici si cu rezultate care furau ochiul si banii orisicui. Ornamentele presate in masa precum si metalizarea cu folii de aliaje metalice imitand satisfacator aurul si argintul au ingaduit industria ramelor asa cum am vazut-o cu totii evoluand ea in ultimul secol si jumatate. La randul ei, productia industriala a facut posibila scaderea drastica a preturilor ramelor. Ramele ieftine si reproducerile de arta la preturi mici au devenit atunci accesibile oricui avea destula educatie ca sa le admire si un gologan ca sa le cumpere; in zilele noastre copiile inramate ale unor tablouri celebre si alte nenumarate kitschuri, inramate si ele, pot fi obtinute la preturi care invita in chip irezistibil invazia prostului gust si explica partial disparitia dureroasa a artei inramate din vocabularul si imaginatia designerilor si decoratorilor de interioare.

Vremea Kitsch-ului

Intr-o lume invadata de kitsch oamenii obisnuiti se indeparteaza, de obicei revoltati, atunci cand aud cat de scumpa este arta sau cat de mult costa o rama adevarata, semn ca s-au invatat cu surogatele de prost gust, nu mai disting diferenta si nici nu le mai pasa de ea. Kitschul in arta si declinul meseriilor este reversul industrializarii si standardizarii instilate subtil in viata cotidiana, cu largul concurs al fiecaruia dintre noi, consumatorii, caci suntem "trendy" si influentabili atunci cand ne cumparam si mobilam casele, cand ne cumparam masinile, calculatoarele, telefoanele mobile sau vacantele. Traim intr-o lume care glorifica uniformizarea si amusineaza oportunitatile promotionale si preturile cele mai scazute, indiferenta la mijloacele folosite si consecintele pe termen mediu sau lung. Ne imbracam in haine produse in serii industriale si in marimi standardizate, cum ar fi small, medium, large si XL. Mancam surogatele unor produse naturale doar pentru ca sunt ieftine si aratoase, cam la fel cum am inrama un Grigorescu, Aman sau Pallady in rame facute din metraje chinezesti, la pravalia fast frame din coltul strazii.



---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

sâmbătă, 25 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IX-a). Aurirea si patinarea.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


 D. Aurirea si patinarea ramelor, etapa cand plumbii esecului suiera pe la urechea restauratorului. 



Va reamintesc ca pana la acest punct am vorbit despre unele tehnici de reparare a lemnului, de refacere a suprafetelor si ornamentelor ramelor si am adus ramele tablourilor lui Aman in faza de reaurire si finisare. In cele ce urmeaza vom vorbi despre reaurirea si repatinarea zonelor/ramelor aflate in curs de restaurare.

Aceasta ultima faza este si cea mai delicata dintre toate fazele, ea desfasurandu-se pe fagasul ingust si sinuos care desparte succesul de esec si face in final limpede pentru toata lumea diferenta dintre un schuster si un restaurator adevarat. Astfel, daca in final poti recunoaste zona restaurata, se cheama ca rama a fost restaurata de un pantofar. Dimpotriva, daca nu-ti dai seama unde a fost restaurata nici cand ti se arata acel loc, inseamna ca ea a fost pe mainile unui restaurator adevarat. Ramele nu sunt fosile sau oale si ulcele, ca sa le completam partile lipsa, in ghips, si sa le expunem ca atare. O restaurare de genul acesta ne-ar restitui doar relieful ramei, nu si functiile ei. Or, nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca rama si tabloul sunt obiecte estetice care se completeaza reciproc, in plus rama asigurand si protectia fizica a tabloului. O rama restaurata precum ceramica preistorica ar deveni inestetica si ar atrage in mod inevitabil si persistent atentia publicului spre zonele discrepante, in dauna tabloului, ori asa ceva este inadmisibil si, decat o astfel de reparatie, mai bine lasam ramele in starea lor de batranete genuina pentru ca au mai multa demnitate si isi joaca deja perfect rolul secundar in raport cu tabloul pe care-l incadreaza. Daca insa supunem restaurarii o rama atunci e la fel ca si in cazul tablourilor, adica trebuie sa-i redam toata splendoarea stirbita de vreme, nu doar sa-i plombam cariile si sa-i refacem inventarul. Atentie insa! Asta nu inseamna sa o reinnoim. Dimpotriva, o rama restaurata trebuie sa-si arate varsta, dar sa para in chip credibil ca ar fi fost bine conservata tot acest timp. Prea bine conservata, si rama devine neverosimila, falsa, in timp ce o rama prea prost conservata pentru varsta ei ridica si ea suspiciuni de falsitate sau ample suferinte ascunse. Este o carare ingusta aici pentru parcurgerea careia e nevoie, pe linga cunostintele tehnice, de inteligenta, sensibilitate si orizonturi largi.

Trebuie inteles foarte bine ca in faza de aurire si patinare orice eroare de intelegere sau de executie are urmari catastrofale pentru restauratorul particular deoarece corectarea ei inseamna de obicei intoarcerea obligatorie in urma cu mai multe multe etape si reluarea de acolo a muncii lui, in speranta ca data viitoare va sti sa evite gresala facuta. Practic, asta inseamna timp si materiale foarte scumpe si rare risipite, adica pierderi nete in buzunarul restauratorului care nu e si nu va fi niciodata plin. Capcanele si esecurile in aceasta faza sunt la fel de frecvente ca si ragusitul pe un stadion de fotbal romanesc.

Revenind la ramele Muzeului de Arta al Olteniei, mai trebuie stiut ca ele aveau mai multe zone restaurate cu ornamente modelate, respectiv turnate in ghips si ca acestea erau de proasta calitate, la fel cum erau probabil si cunostintele si posibilitatile acelor vremuri. Cum nici foita de aur de 23,75 karate n-o fi fost accesibila pe atunci, reaurirea cu Schlagmetal pe o suprafata imperfect lucrata si finisata a amplificat in mod alarmant neajunsurile reparatiei in sine si banuiesc ca atunci s-a decis vopsirea ramele cu bronz pentru a acoperi semnele restaurarii stangaci facute, stingand luminozitatea diferita a suprafetelor si uniformizand privelistea. Aceasta vopsire cu bronz a ruinat insa ramele cu totul caci, de la o operatie de restaurare initial minora, ele au ajuns deodata pe lista de asteptare a unor viitoare interventii majore mult mai costisitoare. Cum asa? Simplu! Trei dintre rame fiind integral aurite in mixtion si restul fiind in buna  masura aurite in acelasi fel a facut ca indepartarea stratului de vopsea de bronz sa insemne inevitabil si pierderea stratului de aur de dedesubt, iar asta impunea reaurirea completa, obligatorie, a ramelor. In felul acesta noi am evitat ca plumbii esecului, despre care pomeneam mai sus, sa ne suiere pe la ureche, asa cum ar fi fost de asteptat daca aveam de reaurit si match doar portiuni de rama (!?!). Acesta este doar unul din multele paradoxuri ce guverneaza lumea restaurarilor si care fac de neinteles preturile practicate in acest domeniu. Un alt paradox tipic face ca o restaurare sa fie intotdeauna mult mai grea si mai scumpa in realitate, decat apare ea a fi la inceput, asta deoarece abia in timpul lucrului apar viciile ascunse, iar acestea trebuie eliminate sau neutralizate inainte de a continua lucrarea. Un alt paradox din aceasi zona face ca o restaurare de amploare medie sa dureze si sa coste intotdeauna mai mult decat elaborarea de la zero a unei reproduceri profesioniste de mare fidelitate a ramei cu pricina. 

Deoarece reaurirea completa a unei rame in procesul de restaurare este un caz cu totul si cu totul special, ar fi nedrept din partea mea sa ma precipit pe drumul deschis de sansa si sa va descriu in continuare ceva cu care e mai putin pobabil sa va intalniti, lasand in schimb nementionate acele obstacole cu care va veti intalni sigur mult mai frecvent in munca de restaurare. De aceea imi propun sa mai zabovesc putin pentru a comenta unele aspecte si subtilitati ce tin de matching and blending, termeni pe care-i voi imprumuta din engleza, din lipsa unor echivalente romanesti satisfacatori. 

Va urama

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com


vineri, 20 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.







*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


       
 
Foto 09
        
                       Foto 10                                                          

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.
Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si inauntru era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman pe parcursul timpului.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15
                                                                                                                                 VA URMA


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari
1. Te pricepi s-o faci bine?
2. Cat costa lucrarea? si
3. Cat dureaza?
Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si articolele publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau muzeal pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor crapaturi specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o lipitura subrezita in lemn, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu poate trece peste aceste defecte si trebuie sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 
Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe care l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 04)

Foto. 04

Foto 05

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 05 si 06), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 04), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 04) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 06

 Foto 07

Foto 08
  
Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe care o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 07 si 08). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.


Va continua

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com