sâmbătă, 25 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IX-a). Aurirea si patinarea.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


 D. Aurirea si patinarea ramelor, etapa cand plumbii esecului suiera pe la urechea restauratorului. 



Va reamintesc ca pana la acest punct am vorbit despre unele tehnici de reparare a lemnului, de refacere a suprafetelor si ornamentelor ramelor si am adus ramele tablourilor lui Aman in faza de reaurire si finisare. In cele ce urmeaza vom vorbi despre reaurirea si repatinarea zonelor/ramelor aflate in curs de restaurare.

Aceasta ultima faza este si cea mai delicata dintre toate fazele, ea desfasurandu-se pe fagasul ingust si sinuos care desparte succesul de esec si face in final limpede pentru toata lumea diferenta dintre un schuster si un restaurator adevarat. Astfel, daca in final poti recunoaste zona restaurata, se cheama ca rama a fost restaurata de un pantofar. Dimpotriva, daca nu-ti dai seama unde a fost restaurata nici cand ti se arata acel loc, inseamna ca ea a fost pe mainile unui restaurator adevarat. Ramele nu sunt fosile sau oale si ulcele, ca sa le completam partile lipsa, in ghips, si sa le expunem ca atare. O restaurare de genul acesta ne-ar restitui doar relieful ramei, nu si functiile ei. Or, nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca rama si tabloul sunt obiecte estetice care se completeaza reciproc, in plus rama asigurand si protectia fizica a tabloului. O rama restaurata precum ceramica preistorica ar deveni inestetica si ar atrage in mod inevitabil si persistent atentia publicului spre zonele discrepante, in dauna tabloului, ori asa ceva este inadmisibil si, decat o astfel de reparatie, mai bine lasam ramele in starea lor de batranete genuina pentru ca au mai multa demnitate si isi joaca deja perfect rolul secundar in raport cu tabloul pe care-l incadreaza. Daca insa supunem restaurarii o rama atunci e la fel ca si in cazul tablourilor, adica trebuie sa-i redam toata splendoarea stirbita de vreme, nu doar sa-i plombam cariile si sa-i refacem inventarul. Atentie insa! Asta nu inseamna sa o reinnoim. Dimpotriva, o rama restaurata trebuie sa-si arate varsta, dar sa para in chip credibil ca ar fi fost bine conservata tot acest timp. Prea bine conservata, si rama devine neverosimila, falsa, in timp ce o rama prea prost conservata pentru varsta ei ridica si ea suspiciuni de falsitate sau ample suferinte ascunse. Este o carare ingusta aici pentru parcurgerea careia e nevoie, pe linga cunostintele tehnice, de inteligenta, sensibilitate si orizonturi largi.

Trebuie inteles foarte bine ca in faza de aurire si patinare orice eroare de intelegere sau de executie are urmari catastrofale pentru restauratorul particular deoarece corectarea ei inseamna de obicei intoarcerea obligatorie in urma cu mai multe multe etape si reluarea de acolo a muncii lui, in speranta ca data viitoare va sti sa evite gresala facuta. Practic, asta inseamna timp si materiale foarte scumpe si rare risipite, adica pierderi nete in buzunarul restauratorului care nu e si nu va fi niciodata plin. Capcanele si esecurile in aceasta faza sunt la fel de frecvente ca si ragusitul pe un stadion de fotbal romanesc.

Revenind la ramele Muzeului de Arta al Olteniei, mai trebuie stiut ca ele aveau mai multe zone restaurate cu ornamente modelate, respectiv turnate in ghips si ca acestea erau de proasta calitate, la fel cum erau probabil si cunostintele si posibilitatile acelor vremuri. Cum nici foita de aur de 23,75 karate n-o fi fost accesibila pe atunci, reaurirea cu Schlagmetal pe o suprafata imperfect lucrata si finisata a amplificat in mod alarmant neajunsurile reparatiei in sine si banuiesc ca atunci s-a decis vopsirea ramele cu bronz pentru a acoperi semnele restaurarii stangaci facute, stingand luminozitatea diferita a suprafetelor si uniformizand privelistea. Aceasta vopsire cu bronz a ruinat insa ramele cu totul caci, de la o operatie de restaurare initial minora, ele au ajuns deodata pe lista de asteptare a unor viitoare interventii majore mult mai costisitoare. Cum asa? Simplu! Trei dintre rame fiind integral aurite in mixtion si restul fiind in buna  masura aurite in acelasi fel a facut ca indepartarea stratului de vopsea de bronz sa insemne inevitabil si pierderea stratului de aur de dedesubt, iar asta impunea reaurirea completa, obligatorie, a ramelor. In felul acesta noi am evitat ca plumbii esecului, despre care pomeneam mai sus, sa ne suiere pe la ureche, asa cum ar fi fost de asteptat daca aveam de reaurit si match doar portiuni de rama (!?!). Acesta este doar unul din multele paradoxuri ce guverneaza lumea restaurarilor si care fac de neinteles preturile practicate in acest domeniu. Un alt paradox tipic face ca o restaurare sa fie intotdeauna mult mai grea si mai scumpa in realitate, decat apare ea a fi la inceput, asta deoarece abia in timpul lucrului apar viciile ascunse, iar acestea trebuie eliminate sau neutralizate inainte de a continua lucrarea. Un alt paradox din aceasi zona face ca o restaurare de amploare medie sa dureze si sa coste intotdeauna mai mult decat elaborarea de la zero a unei reproduceri profesioniste de mare fidelitate a ramei cu pricina. 

Deoarece reaurirea completa a unei rame in procesul de restaurare este un caz cu totul si cu totul special, ar fi nedrept din partea mea sa ma precipit pe drumul deschis de sansa si sa va descriu in continuare ceva cu care e mai putin pobabil sa va intalniti, lasand in schimb nementionate acele obstacole cu care va veti intalni sigur mult mai frecvent in munca de restaurare. De aceea imi propun sa mai zabovesc putin pentru a comenta unele aspecte si subtilitati ce tin de matching and blending, termeni pe care-i voi imprumuta din engleza, din lipsa unor echivalente romanesti satisfacatori. 

Va urama

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu