Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

       

 

Foto 09

        

                       Foto 10                                                          

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.

Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si inauntru era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman pe parcursul timpului.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15

                                                                                                                                 VA URMA

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari

1. Te pricepi s-o faci bine?

2. Cat costa lucrarea? si

3. Cat dureaza?

Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si articolele publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau muzeal pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor crapaturi specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o lipitura subrezita in lemn, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu poate trece peste aceste defecte si trebuie sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 

Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe care l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 04)

Foto. 04

Foto 05

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 05 si 06), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 04), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 04) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 06

 Foto 07

Foto 08

  

Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe care o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 07 si 08). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.

Va continua

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a I-a). Scurt istoric al ramelor Aman.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

Scurt istoric al ramelor Aman

Aman a folosit ramele contemporane lui iar dintre acestea una i-a placut atat de mult incat a folosit-o destul de des pentru ca, dupa ani, expertii romani sa o eticheteze drept "rama Aman".  Iat-o mai jos in varianta ei franceza (Foto 01) si apoi in cea americana (Foto 02).

Foto 01

Foto 02

Vorbim aici despre neoclasicul francez, rama cu caneluri paralele si perpendiculare pe toata lungimea concava a panoului frontal, panou care la colturi este impodobit cu frumoase frunze de acant. In interiorul acestor rame gasim una sau chiar mai multe rame, mici si delicate, cu suprafete in trepte delimitate cu siraguri de ornamente filigranate sub forma de perle sau scroll. Aceste insertii sunt uneori numite impropriu paspartura. Suprafetele laterale sunt tot concave si se sfarsesc printr-o treapta de aproximativ 1 cm pe care un alt ornament filigranat ce curge de jur imprejurul ramei isi afla locul. Apexul ramelor acestora cunoaste doua solutii. Cea mai populara dintre ele o vedeti in fotografia 01si 02 si consta intr-un ornament de tip lantisor care curge intre doua borduri paralele suprainaltate. O alta versiune are un colan din frunze de laur, mai rar de stejar, plasat pe o platforma aflata in planul celor doua borduri paralele.

Foto 03

Rama asta isi trage sevele dintr-un tip de rame Ludovic al XVI-lea (vezi foto 03) si a fost atat de populara in ultima parte a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX incat o intalnim practic pretutindeni in lume, cu foarte mici diferente regionale. De pilda, diferenta intre varianta franceza si cea britanica /americana/ este foarte subtila si consta, in principal, in latimea spatiului dintre canelurile sculptate in panou. Cele franceze au distantele putin mai mari, benzile luminoase citindu-se mai late, iar frunzele de acant sunt ceva mai masive si mai viguros lucrate. Atat.

Rostul restaurarii ramelor

Doua dintre ramele Aman, primite spre restaurare din partea Muzeului de Arta al Craiovei, erau de acest tip, iar celelalte patru (dintre care trei aveau si spandrel oval -un fel de paspartura realizata din lemn) erau, din punct de vedere stilistic, un hibrid de Ludovic al XV-lea. Toate aceste 6 rame aveau ornamentatia aplicata  dintr-o masa termoplastica, prima masa plastica organica inventata de oameni, masa care are proprietatea ca atunci cand este fierbinte ia diverse forme, prin presare in matrite, iar ulterior, dupa racire, retine acele forme si ramane flexibila, putand fi mulata pe suprafata ramelor. Fixarea acestui tip de ornamente pe suprafata ramei se face prin reactivarea cleiului de oase din masa acestora, respectiv prin simpla aburire controlata a reversului lor. Odata cu uscarea ornamentelor, ele devin dure si casante, precum ceramica, si pot fi ciobite prin lovire.

Nu doar loviturile, ci si miscarile sezoniere dramatice ale lemnului, miscari datorate absorbirii ciclice a umiditatii din atmosfera, vara, si cedarii acesteia catre mediul inconjurator, iarna, fac ca ornamentele de pe rame sa se fisureze si chiar sa se desprinda in timp. Uscarea si modificarile dimensionale sezoniere ale lemnului sunt responsabile si de desfacerea ramelor din lemn la partea interioara a imbinarilor. Cu timpul pana si cele mai bune imbinari cedeaza complet la colturi, pe masura ce cleiul care le uneste se fisureza si se faramiteaza sub actiunea schimbarilor repetate de umiditate dar si a bacteriilor. Acestea sunt transformari inevitabile care tin de procesul natural de imbatranire al lemnului din rame. Interventia restauratorului devine imperios necesara in aceasta faza pentru ca degradarea ramelor, odata inceputa, este un proces accelerat de descompunere ce duce inexorabil spre distrugerea ireparabila a ramei. Temperatura si umiditatea constanta din interiorul muzeelor mari si bine dotate intarzie considerabil acest proces de imbatranire. Acelasi efect de conservare si prelungire a vietii obiectelor din lemn il are si restaurarea facuta in mod profesionist.


Va continua

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com