Restaurarea unor rame Aman (partea a VI-a). Fisurile ramelor

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 







B2. Fisurile datorate viciilor de constructie si defectelor din lemn

Orice imbinare in lemn implica lipiri cu clei si fixari prin feronerie (cuie, suruburi, placute metalice etc.). Ascunse vederii la inceput, aceste imbinari sfarsesc prin a-si semnala tot mai insistent prezenta sub forma unor fisuri care descriu suparator de precis si inestetic traseul imbinarilor respective. Defectele lemnului (noduri, lentile rasinoase, putreziciuni etc.) isi vor trada dupa un timp si ele prezenta tot prin fisuri pe suprafata ramei. Aceste fisuri sunt insa ceva mai pitoresti, daca ma pot exprima astfel, in sensul ca ele sunt intamplatoare atat ca frecventa cat si ca desen. Si unele si celelalte vor trebui reparate atunci cand rama va incapea pe mana restauratorului caci ele evolueaza si se agraveaza in timp. Iar ceea ce nu faci astazi, cand rezolvarea este inca relativ simpla, o va face precis altcineva, altadata, cand ii va fi mult mai dificil, daca nu chiar imposibil sa mai salveze situatia.

Iata cum apar fisurile datorate delaminarii lemnului pe traseul imbinarilor prin lipire cu clei si cuie, resectiv cele cauzate de noduri,

Foto 16

Foto 17

Foto 18

Foto 22

Foto 23

Foto 24

Repararea acestui tip de fisuri implica reasamblarea partilor de lemn, daca ele sunt deja sau ameninta sa se dezlipeasca. Daca imbinarile sunt insa solide, fisurile se deschid "medicinal" sub forma de canal cu profilul in V, se impregneaza cu clei de oase cald si fluid, apoi se plombeaza cu chit daca canalul respectiv nu depaseste 2 mm in adancime. Chitul nu trebuie sa depasesca suprafata lemnului caci el mai trebuie acoperit si cu gesso, in straturi destule pentru a avea ce nivela prin slefuire, dupa uscare.

Nu toate fisurile ramelor antice trebuie sa-l preocupe pe restaurator. Daca ar fi sa personificam rama, atunci restauratorul trebuie sa se intrebuinteze sa refaca membrele ei lipsa, ranile adanci, dantura stirba, nu si ridurile, bronzul ori paloarea tenului. Tenul ramei poarta patina timpului si pe aceasta vom cauta sa o protejam cat mai bine. Ridurile de pe "tenul" ramei sunt niste firisoare fine, agitate si dense, aproape ca o retea (Foto 25). Intre aceste fisuri delicate cele datorate clacarii elementelor constructive sau nodurilor apar suparator de vizibile, aproape amenintatoare, usor de recunoscut.

Foto 25

Aici ar fi locul catorva explicatii tehnice pentru a intelege mai bine de ce nodurile sunt periculoase in viata ramelor si de ce ramele masive se croiesc neaparat din lemn stratificat (sau laminat). 

Nodurile lemnului

Nodurile nu sunt altceva decat crengile si crengutele copacului. Orice crenguta origineaza din maduva trunchiului sau din maduva (engl. pith) altei crengi din care se dezvolta. Prin sectionarea longitudinala a trunchiului, asa cum stau lucrurile la gater, scandurile si dulapii rezultati poarta in ei, sub forma de noduri, urma crengilor.  

Crengile vii in momentul taierii copacului produc asa numitele noduri albe, necazatoare. Crengile care au murit cu mult inainte de taierea copacului, cu timpul s-au innegrit si uscat, fiind in final coplesite si acoperite, inglobate in masa lemnoasa noua produsa prin cresterea in grosime a trunchiului. Aceste crengi moarte, inghitite de trunchiurile vii si aflate in crestere ne dau asa zisele noduri negre, cazatoare. Nodurile albe crapa, dar nu se desprind din masa lemnoasa inconjuratoare. Cele negre nu crapa dar se desprind. 

Cheresteaua cu noduri este de calitate inferioara. Cu cat nodurile sunt mai multe, mai mari si mai negre, cu atat mai slaba va fi calitatea lemnului respectiv. Din lemnul cu noduri se produc insa furnire interesante, cu care se placheaza mobila, dar in rame nu avem nevoie de noduri pentru ca lemnul tinde sa crape, sa se indoaie si sa se rupa exact la noduri, iar asta este abia un mic "bonus" pe langa alte miscari si transformari ale lemnului despre care am amintit deja.

Nodurile cazatoare (negre) din corpul ramei se extrag si se relipesc la loc dupa ce li s-a indepartat coaja si li s-a curatat cuibul. Deoarece volumul nodului este mai mic decat al gaurii lasate in urma, recomand folosirea unui adeziv ingrosat cu un filler de genul prafului de creta sau prafului de lemn. Adezivii epoxidici, mai scumpi, au calitatea de a umple cavitatile si de aceea pot fi folositi cu succes in acest caz.

Nodurile albe vor crapa adanc dar nu se vor desprinde. Fisurile nodurilor trebuie plombate cu lemn nou sau chituite, apoi se va reface stratul de gesso.

Laminarea lemnului

Lemnul continua sa-si schimbe dimensiunile si forma (sa se curbeze dupa reguli precise) tot timpul. Pentru a opri aceste evolutii si a-l stabiliza, dar si pentru a-i mari volumul si rezistenta fizica, lemnul se lamineaza, adica se lipesc mai multe scanduri intre ele, avand grija sa fie aranjate in asa fel incat sa se incruciseze tendintele naturale de incovoiere si rasucire ale fiecarei scanduri in parte. Cu acest prilej se izoleaza si se anihileaza si forta de reactie a nodurilor. Catargele corabiilor de odinioara erau realizate din lemn astfel laminat si ele rezistau inzecit mai bine decat daca ar fi fost croite din lemnul aceluiasi copac. 

Dupa multi ani laminarea incepe sa se deterioreze si atunci apar fisurile acelea lungi si drepte pe laturile ramei. Odata inceputa deteriorarea laminarii aceasta va continua neabatut pana la evantuala descleiere a partilor ei componente. Nimic nu este etern, dar intre doua rele suntem datori sa-l alegem pe cel mai mic dintre ele si, din punctul de vedere al constructiei ramelor, laminarea ramane solutia incomparabil mai durabila si mai buna decat ar fi fost lemnul "pur sange".

Fisurile legate de delaminare sunt lungi, drepte si urmeaza traseul lipiturii care a inceput sa cedeze. Daca delaminarea se gaseste in fazele incipiente, fisura este fina si mai scurta. Se va deschide cu bisturiul si se va practica un canal in forma de V, in lungul lipiturii originale, indepartandu-se partea de lipitura care a cedat. Acel canal se va inchide apoi cu lemn nou sau, daca nu este profund, se va chitui. Daca insa delaminarea este profunda, fisura va fi si ea proeminenta, larga si pe toata lungimea laminarii. Fisurile profunde invita la o chibzuinta matura in scopul determinarii celor mai bune metode de a o trata pentru ca, pornind de la dorinta de a opri avansul acestui gen de primejdie la integritatea ramei,  se poate ajunge usor la dezmembrarea completa a ramei (si nu doar de la colturi). Pusul laolalta a ramei dupa aceea presupune cunostinte profunde privind constructia ramelor antice. Ma infranez sa intru in amanunte de data asta din teama sa nu inspir un curajos sa se aventureze pe acest taram si sa ruineze o frumoasa si pretioasa rama antica. Acest gen de fisuri este atat de periculoas incat restauratorii prefera adesea sa le acopere "cosmetic", la suprafata, si sa lase unui restaurator nenascut inca o bataie de cap amplificata de trecerea anilor.

Va urma

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a V-a). Cum procedam cu fisurile ramei.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




B) Procedee de reparare a diverselor tipuri de fisuri dezvoltate in corpul ramelor vechi

B.1. Fisurile diagonale (cele de la colturi), 

Cele mai banale fisuri si primele care apar in viata ramelor sunt cele situate la partea interioara a colturilor ramelor, respectiv acele fisuri care in timp se deschid tot mai mult si traduc fara gresala slabirea progresiva a imbinarilor dintre cele patru laturi ale ramei (vezi Foto 15).

Foto 15

Acest tip de fisura este, asa cum am zis, prima care va apare in rame si cea care evolueaza in chip dramatic, imposibil de prevenit, de la o simpla fisura abia vizibila, in rama inca noua, pana la o deschidere care poate fi masurata in milimetri si chiar centimetri, in functie de latimea ramei, umiditatea lemnului folosit la confectionarea ramei precum si de felul in care a fost sau nu laminat acesta inainte de profilare. Explicatia acestui tip de fisura consta in existenta si actiunea concertata a urmatorilor patru factori.

    a) Structura lemnului este tubulara pe toata lungimea lui. Prin aceste tuburi circula candva seva de la radacini catre frunze. Dupa doborarea copacului, apa din seva se evapora treptat (natural sau fortat) iar mineralele se depun in peretii celulelor lemnoase, contribuind astfel la rezistenta si rigiditatea lemnului.

   b) In toate constructiile din lemn intalnim diverse tipuri de imbinari: prin impanare, lipire, cuie etc. Majoritatea ramelor sunt imbinate prin incleiere si cuie, adica prin lipirea cap la cap a unor segmente profilate, de lungimi bine determinate, a caror extremitati au fost taiate cu exactitate la 45 de grade. Or acest tip de imbinare este pe cat de estetic, pe atat de deficitar deoarece incearca lipirea a doua suprafete reduse si extrem de poroase. Lemnul poate fi lipit foarte durabil doar pe lungime, in lungul fibrelor, nu transversal (cap la cap), in continuarea capilaritatii lui.

   c) Teoretic vorbind, lemnul nou (inca ud) va pierde apa pe care o contine pana cand va ajunge intr-un punct de echilibru cu umiditatea relativa ambientala. Dar prin uscare lemnul isi modifica dimensiunile fizice, adica se miceste, iar fenomenul asta se petrece mult mai sever de-a curmezisul fibrelor (tubulaturii) decat pe lungimea lor.

   d) Daca ambientul ar avea o temperatura si umiditate constanta, modificarile dimensionale ale lemnului ar trebui sa inceteze atunci cand ar ajunge in echilibru cu umiditatea relativa ambientala.  Din pacate insa obiectele din lemn nu pot fi pastrate sub clopot de sticla iar umiditatea relativa a aerului difera de la sezon la sezon si chiar de la o ora la alta a zilei. Pe scurt, umiditatea relativa a aerului scade si creste odata cu temperatura din jur. Astfel, iarna aerul este uscat si lemnul se va "strange", dar se va "umfla" la loc vara, atunci cand va recastiga treptat apa eliberata pe parcursul sezonului uscat si rece. Lemnul din cele patru laturi ale ramei va cunoaste fiecare in parte un maxim dimensional vara si un minim dimensional iarna, an dupa an, deceniu dupa deceniu, secol dupa secol. Nici cea mai solida imbinare n-ar rezista la aceste continue schimbari dimensionale fara sa slabeasca si in final sa cedeze complet, si cu atat mai putin ar putea rezista cea mai fragila dintre imbinarile posibile, respectiv cea intalnita la colturile majoritatii ramelor.

Doar marile muzee ale lumii isi pot permite sali savant climatizate si acolo miscarile dimensionale ale exponatelor executate din lemn sunt controlate in foarte buna masura. Deocamdata insa nu putem astepta facilitati identice si de la un muzeu ca cel din Craiova, ceea ce inseamna ca ramele si restul obiectelor din lemn de aici vor continua sa oscileze dimensional de la un sezon la altul. Norocul face sa fi putut repara aceste rame Aman in sezonul rece, adica atunci cand umiditatea atmosferica scazuta face ca fisurile de la colturi sa aiba amplitudinea maxima. Daca am fi restaurat aceste rame vara, am fi inchis niste fisuri care insa ar fi continuat sa avanseze in toiul iarnii, ceea ce ar fi insemnat cu certitudine redeschiderea colturilor, chiar daca sub forma unor fisuri mult mai marunte decat inainte de restaurare.

Fisurile cauzate de cedarea imbinarilor diagonale ale ramelor se repara prin refacerea imbinarilor ramei, daca acestea sunt grav compromise,  apoi curatirea fisurilor si plombarea lor cu lemn uscat si fasonat (vezi Foto 19), in asa fel incat, in final, dupa regesso-uire (vezi Foto 2o) si refinisare zona refacuta sa devina imperceptibila chiar si unui ochi avizat (vezi Foto 21).

Foto 19

Foto 20

Foto 21

Va urma

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a IV-a). Repararea lemnului ramei.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

Dupa cum am aratat in precedenta postare, cele doua rame neoclasice Aman traversasera ultimii mai bine de o suta de ani nu fara urmari si ranile timpului trebuiau a fi remediate. Daunele suferite in timp de aceste rame cuprind:
a) lipsa unor ornamente aplicate, (foto 13 si 14),
b) sparturi masive si parti lipsa datorate unor accidente din trecut, (foto 11 si 12),
c) deschiderea si fisurarea imbinarilor, la colturile ramelor, ca urmare a uscarii lemnului, (foto 15),
d) fisuri datorare delaminarii lemnului (foto 16),
e) fisuri datorate nodurilor (foto 17),
f) fisuri datorate subrezirii imbinarilor (foto 18),
g) muchii zdrelite si lipsa, (foto 12),
h) suprafata de aur erodata pana la disparitia totala a aurului, (foto 19 si toate celelalte),
i) reparatii superficiale executate in trecut si acoperite cu vopsea de bronz, (foto 13 si 16).
Imaginile mentionate mai sus sunt postate in context. Cautati postarea care trateaza etapa respectiva

In continuare vom descrie procedeele folosite pentru remedierea urmarilor fiecaruia dintre defectele si accidentele enumerater mai sus.


A) Repararea sparturilor masive si a partilor lipsa din corpul lemnos al ramei


Acest gen de defecte se prezinta ca in imaginile 11 si 12 de mai jos

Foto 11

Foto 12

Iata si cum se prezinta sparturile cu pricina atunci cand sunt privite din spatele ramei (foto 11.1 si 12.1)

Foto 11.1

Foto 12.1

In astfel de situatii intotdeauna vom salva si refolosi partile originale iar portiunile lipsa le vom reface din lemn nou. De retinut ca lemnul oxideaza in timp. Culoarea brun inchis a lemnului vechi va arata exact acest lucru. Aceste suprafete brunate nu pot fi lipite cu succes, indiferent ce metoda sau adezivi am folosi. Suprafetele lemnoase ce urmeaza a fi lipite trebuie "primenite" intotdeauna (chiar daca culoarea lemnului este inca vie), daca suprafetele respective au fost expuse aerului pentru cateva zile. Cateva zile de repaos a lemnului sunt suficiente pentru ca suprafetele ce urmeaza a fi lipite sa oxideze iar lipitura sa isi piarda considerabil din rezistenta si eficacitate. Cum curatati si primeniti partile ce urmeaza a fi lipite este o chestiune ce tine de cunostintele si judecata fiecarui restaurator. La nevoie se vor imagina dispozitive si tehnici speciale care sa va usureze munca. In cel mai rau caz partile de lemn se desprind complet, se curata si se reataseaza exact in locurile de unde au provenit. Pentru a lipi doua suprafete plane intre ele (cazul cel mai simplu pe care-l ofer doar pentru a exemplifica rigorile procedeului), in conditiile in care suprafetele de lipit au fost fasonate cu mai multe zile in urma, acestea se rascheteaza usor pentru a improspata suprafetele cu pricina, avand totodata grija sa nu le deformam cu acest prilej. 

Dar sa revenim la repararea insertiei faramate. Dupa curatarea sparturilor respective de praf si oxizi, am folosit acetatul polivinilic (aracetul) pentru a reatasa ferm acele parti de corpul ramei. Daca dorim sa fim extrem de rigurosi, putem folosi cleiul de oase pentru aceasta operatie, acesta fiind adezivul predilect al vechilor rameuri. Cleiul de oase este insa un adeziv reversibil la umezeala si caldura iar lipitura noastra era una extrem de fina, usor de ruinat pe parcursul procedeelor umede succesive de refacere a suprafetelor reparate. Aplicarea catorva straturi de gesso sotile ar fi reactivat cleiul de oase din lipitura cu consecinta ca partile lipite cu truda si migala s-ar fi putut desprinde. Pentru a evita acest risc am preferat sa folosim aracetul, un adeziv care, desi poate fi subtiat cu apa, devine insolubil dupa uscare. 

De obicei doua bucati de lemn sunt presate impreuna pe durata lipirii lor cu ajutorul clemelor de tamplarie. In cazul restaurarilor de rame aceste cleme se dovedesc a fi niste instrumente mult prea rudimentare pentru a le putea folosi. Imaginatia tehnica si practiaca specialistului va descoperi procedee noi si eficace de substituire a clemelor. Retineti ca in aceste imprejurari de mare ajutor s-ar putea sa va fie benzile elastice, ata de cusut, firul de nylon sau banda de mascare. Noi am recurs la banda de mascare pentru a sustine gentil si tostusi destul de ferm partile de lemn pe durata lipirii lor (foto 11.2 si 11.3).

Foto 11.2

Foto 11.3

Portiunile lipsa se vor reface din lemn nou, lemn care se debiteaza si se fasoneaza in functie de necesitati, prin daltuire si slefuire (foto 12.2). 

Foto 12.2

Dupa uscare, ranile din suprafata de gesso a ramei se chituiesc si se reacopera cu gesso nou. Deoarece chitul are o alta compozitie si densitate decat gesso, reparatia executata doar cu chit va fi suparator de vizibila dupa aurire. De aceea chitul  se aplica doar sub nivelul suprafetei de gesso, urmand ca diferenta sa fie completata cu straturi succesive de gesso nou aplicat cat mai economic, de-a lungul cicatricii ramei, pana cand noul gesso depaseste in inaltime nivelul suprafetei originale. Excesul se va nivela prin diverse procedee. De ce nu doar prin sefuire? Pentru ca suprafata antica de gesso s-ar putea sa nu fi fost finisata prin slefuire si, procedand la slefuire, modificam textura suprafetei in mod considerabil iar lucrul acesta se va recunoaste in chip suparator dupa aurire. Este ca si cum o suprafata de nisip a fost initial greblata uniform, cineva a calcat pe portiunea greblata si apoi a incercat sa stearga urmele netezind nisipul cu palma sau cu lopata. Locul in care s-a intervenit astfel va fi imediat evident pana si in ochii neinitiatilor. Doar daca folosim o grebla cu aceeasi dantura ca si cea originala vom putea reface suprafata de o maniera care sa faca reparatia noastra imperceptibila. Citirea corecta si intelegerea procedeelor folosite de constructorul original al ramei sunt esentiale in restaurarea cu succes a ramelor la standarde de calitate acceptate de marile muzee. Nu intamplator gasim lupe foarte puternice si chiar un microscop in arsenalul restauratorului modern. 

Va urma

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

       

 

Foto 09

        

                       Foto 10                                                          

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.

Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si inauntru era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman pe parcursul timpului.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15

                                                                                                                                 VA URMA

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari

1. Te pricepi s-o faci bine?

2. Cat costa lucrarea? si

3. Cat dureaza?

Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si articolele publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau muzeal pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor crapaturi specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o lipitura subrezita in lemn, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu poate trece peste aceste defecte si trebuie sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 

Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe care l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 04)

Foto. 04

Foto 05

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 05 si 06), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 04), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 04) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 06

 Foto 07

Foto 08

  

Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe care o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 07 si 08). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.

Va continua

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.

Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com