joi, 9 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a V-a). Cum procedam cu fisurile ramei.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




B) Procedee de reparare a diverselor tipuri de fisuri dezvoltate in corpul ramelor vechi

B.1. Fisurile diagonale (cele de la colturi), 

Cele mai banale fisuri si primele care apar in viata ramelor sunt cele situate la partea interioara a colturilor ramelor, respectiv acele fisuri care in timp se deschid tot mai mult si traduc fara gresala slabirea progresiva a imbinarilor dintre cele patru laturi ale ramei (vezi Foto 15).

Foto 15

Acest tip de fisura este, asa cum am zis, prima care va apare in rame si cea care evolueaza in chip dramatic, imposibil de prevenit, de la o simpla fisura abia vizibila, in rama inca noua, pana la o deschidere care poate fi masurata in milimetri si chiar centimetri, in functie de latimea ramei, umiditatea lemnului folosit la confectionarea ramei precum si de felul in care a fost sau nu laminat acesta inainte de profilare. Explicatia acestui tip de fisura consta in existenta si actiunea concertata a urmatorilor patru factori.
    a) Structura lemnului este tubulara pe toata lungimea lui. Prin aceste tuburi circula candva seva de la radacini catre frunze. Dupa doborarea copacului, apa din seva se evapora treptat (natural sau fortat) iar mineralele se depun in peretii celulelor lemnoase, contribuind astfel la rezistenta si rigiditatea lemnului.
   b) In toate constructiile din lemn intalnim diverse tipuri de imbinari: prin impanare, lipire, cuie etc. Majoritatea ramelor sunt imbinate prin incleiere si cuie, adica prin lipirea cap la cap a unor segmente profilate, de lungimi bine determinate, a caror extremitati au fost taiate cu exactitate la 45 de grade. Or acest tip de imbinare este pe cat de estetic, pe atat de deficitar deoarece incearca lipirea a doua suprafete reduse si extrem de poroase. Lemnul poate fi lipit foarte durabil doar pe lungime, in lungul fibrelor, nu transversal (cap la cap), in continuarea capilaritatii lui.
   c) Teoretic vorbind, lemnul nou (inca ud) va pierde apa pe care o contine pana cand va ajunge intr-un punct de echilibru cu umiditatea relativa ambientala. Dar prin uscare lemnul isi modifica dimensiunile fizice, adica se miceste, iar fenomenul asta se petrece mult mai sever de-a curmezisul fibrelor (tubulaturii) decat pe lungimea lor.
   d) Daca ambientul ar avea o temperatura si umiditate constanta, modificarile dimensionale ale lemnului ar trebui sa inceteze atunci cand ar ajunge in echilibru cu umiditatea relativa ambientala.  Din pacate insa obiectele din lemn nu pot fi pastrate sub clopot de sticla iar umiditatea relativa a aerului difera de la sezon la sezon si chiar de la o ora la alta a zilei. Pe scurt, umiditatea relativa a aerului scade si creste odata cu temperatura din jur. Astfel, iarna aerul este uscat si lemnul se va "strange", dar se va "umfla" la loc vara, atunci cand va recastiga treptat apa eliberata pe parcursul sezonului uscat si rece. Lemnul din cele patru laturi ale ramei va cunoaste fiecare in parte un maxim dimensional vara si un minim dimensional iarna, an dupa an, deceniu dupa deceniu, secol dupa secol. Nici cea mai solida imbinare n-ar rezista la aceste continue schimbari dimensionale fara sa slabeasca si in final sa cedeze complet, si cu atat mai putin ar putea rezista cea mai fragila dintre imbinarile posibile, respectiv cea intalnita la colturile majoritatii ramelor.

Doar marile muzee ale lumii isi pot permite sali savant climatizate si acolo miscarile dimensionale ale exponatelor executate din lemn sunt controlate in foarte buna masura. Deocamdata insa nu putem astepta facilitati identice si de la un muzeu ca cel din Craiova, ceea ce inseamna ca ramele si restul obiectelor din lemn de aici vor continua sa oscileze dimensional de la un sezon la altul. Norocul face sa fi putut repara aceste rame Aman in sezonul rece, adica atunci cand umiditatea atmosferica scazuta face ca fisurile de la colturi sa aiba amplitudinea maxima. Daca am fi restaurat aceste rame vara, am fi inchis niste fisuri care insa ar fi continuat sa avanseze in toiul iarnii, ceea ce ar fi insemnat cu certitudine redeschiderea colturilor, chiar daca sub forma unor fisuri mult mai marunte decat inainte de restaurare.

Fisurile cauzate de cedarea imbinarilor diagonale ale ramelor se repara prin refacerea imbinarilor ramei, daca acestea sunt grav compromise,  apoi curatirea fisurilor si plombarea lor cu lemn uscat si fasonat (vezi Foto 19), in asa fel incat, in final, dupa regesso-uire (vezi Foto 2o) si refinisare zona refacuta sa devina imperceptibila chiar si unui ochi avizat (vezi Foto 21).

Foto 19

Foto 20

Foto 21


Va urma

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu