* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* Retineti ca exista TREI BLOGURI si UN WEB SITE "ROSCA'S"
* 3)
Restaurari rame antice (specializat)
* 4)
ROSCAS (web site-ul oficial al firmei
ROSCAS SRL)
*
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
In sfarsit, putem vorbi si despre aurirea portiunilor restaurate sau, in cazurile exceptionale, asa cum a fost si cazul celor 6 rame Aman de care ne-am ocupat pe parcursul acestor douasprezece articole, a intregii rame. Bifand cu succes toate etapele precedente tinand de tehnica restaurarii putem purcede acum la reaurirea lor. Aurirea comporta urmatorii pasi.
1) Portiunile urmand a fi reaurite se vor curata mai intai de praf precum si de posibile urme de grasime. Retineti doua aspecte importante: a) chiar si mainile cele mai curate lasa urme consistente de grasime pe suprafetele cu care intra in contact si b) foita de aur nu va adera la suprafetele contaminate cu praf sau urme de grasime. Tocmai de aceea e nevoie sa deprafuim si sa degresam bine zonele ce urmeaza a fi aurite iar in continuare sa ne ferim a le murdari pe parcursul manipularilor care vor urma. De aceea purtarea manusilor albe de bumbac ori apucarea si manipularea ramei prin intermediul unui prosop uscat si curat sunt metode de preventie obligatorii. In lipsa acestor doua articole putem apuca si manui ramele si prin intermediul unor hartii curate, absorbante, asa cum ar fi, de exemplu, prosoapele din hartie sau hartia igienica. Curatirea zonei de aurit trebuie sa exceada cu 2-3 cm marginile portiunii restaurate, zona aurita de granita respectiva dovedindu-se mai tarziu de nepretuit in fazele de matching si blending (de mimare a suprafetelor originale inconjuratoare).
Revin cu sublinierea ca suprafetele originale si patina lor trebuie prezervate si reproduse ca aspect in zonele modificate prin interventia restauratorului. Exista insa situatii cand se impune o reaurire completa. Astfel, daca suprafata originala a fost degradata sau distrusa masiv prin interventii trecute neafericite (a fost si cazul celor 6 rame Aman pe care le-am restaurat), ori daca densitatea reparatiilor este atat de mare incat practic afecteaza toata suprafata originala, atunci reaurirea completa ramane singura solutie.
2) Cu ajutorul atlasului producatorilor de foita de aur (vezi Foto 42) si a maruntelor portiuni de rama curatite de patina originala se vor putea identifica
puritatea (caratele), culoarea (aliajul) si producatorul aurului necesar. Revin cu sublinierea ca un aur de 18K nu poate fi niciodata facut sa arate ca cel de 22K dupa cum nici vopseaua de bronz nu va putea niciodata simula suprafata aurita. Pentru o buna mimare a suprafetelor originale pornim cu necesitate de la utilizarea aurului celui mai apropiat ca aspect de culoarea si puritatea aurului original.
Foto 42. Atlasul producatorilor de foita de aur
Insist asupra a doua aspecte deosebit de importante:
2a) deoarece restaurarea ramelor este o munca migaloasa si indelungata, ar fi pacat sa va innecati tocmai la sfarsit, din lipsa de rabdare si rigurozitate. Costul remedierii aventurii de a fi folosit un alt aur decat cel optim va intrece cu mult pretul platit pentru identificarea corecta si procurarea aurului celui mai potrivit fiecarei lucrari in parte. In cazul nostru a fost nevoie sa achizitionam un aur italian, Manetti, de 23,75K.
2b) foita de aur autentic este de vre-o 44 de ori mai scumpa pe unitate de suprafata decat Schlagmetal-ul, asa numita "foita de aur de la Fondul Plastic", care este o imitatie de aur. Acest aliaj se prezinta in trei nuante dintre care doar varianta 2,5 se apropie mai mult de culoarea reala a aurului. Spre deosebire de Schlagmetal, care se vinde in foite de 14 x 14 cm, foita de aur autentica e mult mai subtire si are doar 8 - 8,5 cm latime. Scumpa sau nu, foita e platita in ultima instanta din buzunarul clientului, nu al restauratorului, si e bine sa va asigurati ca ati cumparat indeajuns pentru a va ajunge pentru toata lucrarea si ca va vor mai si prisosi cateva carticele deoarece, oricat de multa experienta de auritor veti fi avand, veti fi surprinsi cat de mult aur se va consuma, mai ales atunci cand ratati blending-ul si trebuie sa retrasati pasii gresiti, incepand cu aurirea. Cinstit vorbind, matching-ul implica multa dibuiala si dibuitul inseamna a avansa prin tatonare si experimentare, prin "educated guessing". Ori legea lui Murphy ne zice ca daca ceva nedorit se poate intampla, atunci acel ceva se va produce cu siguranta si ca matching-ul nu va va reusi din prima incercare. Va trebui deci sa curatati si sa repregatiti suprafata in chip repetat pana nimeriti patina dorita. Or, este absolut firesc ca in decursul repetatelor retusari suprafata de aur sa fie erodata pana la punctul in care la un momentdat se va impune o noua reaurire. Iar asta-i exact momentul cand imi veti multumi ca v-am atentionat insistent asupra acestui pericol, salvandu-va atat obrazul cat si punga.
3) Se pensuleaza 5-6 straturi uniforme de bolus colorat, lasandu-se sa se usuce fiecare strat inainte de a fi acoperit de urmatorul. Culoarea bolusului de sub aur este foarte importanta deoarece ea va "scapa" prin transparenta foitei de aur si va contribui decisiv la modul in care se va citi rama in final. Restauratorul, la fel ca un pictor bun, lucreaza prin transparente si trebuie sa recunoasca din timp ce culoare de bolus, ce calitate si aliaj de aur si ce patina, in ce dozare anume, ar putea produce efectul urmarit.
Foto 43. Bolus ocru si caramiziu se pensuleaza pe rama
Pentru a ne conforma celui care a construit ramele tablourilor lui Aman, am folosit si noi bolus ocru pe toata suprafata urmat de bolus caramiziu doar pe varfurile ornamentelor si in zonele care urmau a fi lustruite (Foto 43). Ocrul a fost ales de catre artizanii de acum o suta cincizeci de ani pentru simplul motiv ca escamoteaza rupturile si pauzele de aurire, in special in zonele adanci ale ornamentului, nemaifiind necesara peticirea tuturor imperfectiunilor marunte de aurire.
Bolusul este o suspensie de argila, deosebit de fina, intr-o solutie apoasa de clei animal de cea mai buna calitate posibila. In functie de continutul chimic si zonele din care provine, bolusul variaza considerabil in culoare. Pe parcursul secolelor de exploatare, multe dintre zacamintele traditionale de argila pentru aurit s-au epuizat si asta face munca restauratorului inca si mai dificila, caci va trebui sa se descurce cu bolusuri de culori nepotrivite si sa treaca prin mari suferinte si emotii in procesul general de
matching. Sa va ofer un exemplu. Ramele antice italiene au un bolus portocaliu sub foita de aur. Ramele franceze au un bolus de un rosu stins si cald. In comert nu se mai gasesc decat bolusuri gaben ocru, rosu vinetiu, negru spalacit, alb murdar, albastru-gri decolorat, respectiv verde venetian palid. Poftim de match bolusul nou cu cel vechi! Si retineti ca bolusurile nu reactioneaza precum vopselele si, prin amestecare vireaza urgent in maroniu-gri. Bolusul nepotrivit va fi perceput prin transparenta aurului ca o pata de culoare, tradand rapid locul in care rama a fost reparata. In portiunile aurite cu mixtion, suprafata de sub aur poate fi colorata si cu altceva decat cu bolus, cu conditia sa nu-i fie afectata textura, dar in aurirea apoasa, acolo une va trebui sa sclivisim aurul (lustruim cu agatul), doar bolusul poate fi folosit. Colorarea bolusului, fara a-i modifica proprietatile pentru care il preferam in aurire, este si ea hazardata, colorantii avand in plus neajunsul notoriu de a fi instabili (fugitivi). Prin urmare, salvarea vine doar de la cultura generala, artistica si tehnica, de la imaginatia si inspiratia restauratorului, asta daca si Dumnezeu se intampla sa fie in ziua respectiva bun roman!
4) Aurirea propriuzisa. Foita de aur este costisitoare, aproape imaterial de subtire si nu poate fi manipulata cu ajutorul sfaturilor primite de la distanta, asa cum vedem in filme ca pasagerii avioanelor ramase fara piloti pot fi invatati sa aterizeze. Cei interesati de restaurari si/sau auriri sunt sfatuiti sa apeleze la specialisti si sa se dedice cu seriozitate muncii acesteia, daca vor sa aiba rezultate, pentru ca, sincer vorbind, exista sanse infime ca un muzeu sau colectionar sa incredinteze vreodata unor diletanti rame antice valoroase spre restaurare, oricat de naivi sau zgarciti ar fi cei care platesc pentru restaurarea lor.
Foto 44. Din timpul auririi si lustruirii ramelor Aman
Revenind la importanta detaliilor transmise din vechime, in a sa "Il libro dell'Arte" Cenninno Cennini recomanda ca operatia de aurire si lustruire sa fie executata intr-o zi ploioasa pentru a obtine cele mai bune rezultate. Am privit de multe ori celebra ilustratie in care se vad cum auritorii din vechime lucrau in pivnite boltite, stand cu picioarele pur si simplu in apa. Ca manufactura de rame am executat mii si mii de rame si am avut prilejul sa respect si sa incalc multe dintre amanuntele aparent stupide transmise din vechime.
Va pot spune, din experienta proprie, ca cea mai buna aurire se obtine intr-adevar intr-un mediu lipsit total de praf si cu o atmosfera umeda, care pastreaza gesso-ul si bolusul untos pentru multa vreme. Invers, esuarea auririi are de aface cu puritatea materialelor si acuratetea retetelor, pe de-o parte, si apoi cu existenta prafului si uscaciunii din atmosfera unde se aureste si se lustruieste. Gesso-ul uscat nu se mai compacteaza sub atingerea agatei la fel de bine ca cel inca usor reavan, iar existenta celui mai marunt fir de praf sub foita de aur sau pe foita de aur va face ca lustruirea aurului sa devina un cosmar cu multe zgarieturi. Si iata cum ajungem sa intelegem ca de fapt incaperea inundata in care "innotau" auritorii lui Cennino Cenninii functiona de fapt ca un primitiv purificator si umidificator din acele vremuri!
Nu doar praful, ci si grasimea de pe degetele si palmele auritorului poate ruina (pata iremediabil) suprafetele aurite. Degetul lasa urme de nesters pe suprafata de aur neprotejata si de aceea veti remarca oamenii mei purtand manusi curate de bumbac in fazele lustruire si finisare ilustrate in acest episod (vezi Foto 44 si 45).
Foto 45
5) Blendig-ul este una din operatiile inevitabile in procesul final de patinare si matching. Prin blending in general intelegem orice operatie care are ca rezultat difuzarea, dilutia unei culori in alta culoare, a unei suprafete noi intr-una veche, cu rezultatul ca dispar contururile ferme ale "petecului" nou aplicat. Suprafata curata de aur vechi (de la punctul 1), lata de 2-3 cm in jurul zonei reparate, serveste blending-ului. Daca este nevoie de o suprafata mai mare sau mai mica, asta este la alegerea finisorului, dar in general 2-3 cm latime ar trebui sa fie suficient loc pentru blending in. Marginile petecului de aur nou se erodeaza si se subtiaza pana la transparenta cu vata metalica extra fina, avand grija sa nu se erodeze si aurul original de dedesubt. Tot la blending se va recurge si pentru fiecare dintre straturile succesive de patina asternute pe zona restaurata.
6) Aurul nu oxideaza, nu se erodeaza prin actiunea agentilor atmosferici. Foita de aur insa este atat de subtire incat practic devine permeabila si poate fi stearsa daca liantul care o fixeaza pe suprafata ramei este afectat. Astfel, in cazul foitei fixate cu mixtion, orice solvent capabil a dizolva mixtionul va patrunde rapid prin porii foitei de aur si va "inmuia" legatura acesteia cu suprafata. Incercarea de a sterge solventul scapat accidental pe rama va rezulta si in stergerea aurului (asta a fost si mecanismul care a condus la reaurirea completa a ramelor Aman dupa indepartatrea stratului de vopsea de bronz).
Ramele de calitate muzeala sunt alcatuiri minunate cu suprafetele foarte fragile, neputand fi curatate decat prin deprafuire si evitand contactul cu orice tip de lichid. Pentru o mai indelungata si mai buna protectie a ramelor aurite e bine sa le protejam cu un film foarte subtire de shellac urmate de un strat la fel de subtire de ceara transparenta microcristaina cu aspect mat. Chiar daca suprafetele originale ale ramei n-au fost deloc protejate (foarte putin probabil), protejarea zonei nou aurite ingaduie aplicarea si stergerea repetata a diversilor factori de patinare. Atentie insa, ca exista o granita foarte ingusta intre frumos si urat, intre stil si kitsch. Prin lacuire aurul isi pierde rapid din frumusete, culoare si luminozitate ajungand sa arate exact ca si vopseaua de bronz. Aveti nevoie, asadar, doar de o boare de lac de protectie, nicidecum de o lacuire. Si nu aplicati "boarea" prin sprayere pentru ca veti depune doar graunti de lac pe suprafata aurita a ramei, nicidecum un film compact si foarte subtire. Ideea e sa folositi shellac foarte diluat, amestecat cu cateva picaturi de inhibitor, si apoi sa feriti rama (zona de rama) de praful care s-ar putea depune pe ea pana la uscarea deplina a filmului protector.
Foto 46. Detalii ale unora dintre ramele restaurate.
In final, consider ca cele douasprezece foiletoane dedicate restaurarilor de rame antice au fost urmarite doar de cunoscatori provenind din randurile firave ale restauratorilor, auritorilor, negustorilor si colectionarilor de arta din Romania. De aceea am si folosit un limbaj tehnic. Daca prin audienta am reusit sa atrag si sa contaminez si cativa amatori pasionati de unul sau altul ori, de ce nu, de toate aspectele descrise aici, ...cu atat mai bine tarii si lor cu-atat mai bine!
Si cu asta am incheiat discutiile despre restaurarea ramelor antice. Va multumesc pentru atentie si aprecieri.
---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor. www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------
Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
