vineri, 20 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a I-a). Scurt istoric al ramelor Aman.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


Scurt istoric al ramelor Aman

Aman a folosit ramele contemporane lui iar dintre acestea una i-a placut atat de mult incat a folosit-o destul de des pentru ca, dupa ani, expertii romani sa o eticheteze drept "rama Aman".  Iat-o mai jos in varianta ei franceza (Foto 01) si apoi in cea americana (Foto 02).

Foto 01

Foto 02

Vorbim aici despre neoclasicul francez, rama cu caneluri paralele si perpendiculare pe toata lungimea concava a panoului frontal, panou care la colturi este impodobit cu frumoase frunze de acant. In interiorul acestor rame gasim una sau chiar mai multe rame, mici si delicate, cu suprafete in trepte delimitate cu siraguri de ornamente filigranate sub forma de perle sau scroll. Aceste insertii sunt uneori numite impropriu paspartura. Suprafetele laterale sunt tot concave si se sfarsesc printr-o treapta de aproximativ 1 cm pe care un alt ornament filigranat ce curge de jur imprejurul ramei isi afla locul. Apexul ramelor acestora cunoaste doua solutii. Cea mai populara dintre ele o vedeti in fotografia 01si 02 si consta intr-un ornament de tip lantisor care curge intre doua borduri paralele suprainaltate. O alta versiune are un colan din frunze de laur, mai rar de stejar, plasat pe o platforma aflata in planul celor doua borduri paralele.
Foto 03

Rama asta isi trage sevele dintr-un tip de rame Ludovic al XVI-lea (vezi foto 03) si a fost atat de populara in ultima parte a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX incat o intalnim practic pretutindeni in lume, cu foarte mici diferente regionale. De pilda, diferenta intre varianta franceza si cea britanica /americana/ este foarte subtila si consta, in principal, in latimea spatiului dintre canelurile sculptate in panou. Cele franceze au distantele putin mai mari, benzile luminoase citindu-se mai late, iar frunzele de acant sunt ceva mai masive si mai viguros lucrate. Atat.

Rostul restaurarii ramelor

Doua dintre ramele Aman, primite spre restaurare din partea Muzeului de Arta al Craiovei, erau de acest tip, iar celelalte patru (dintre care trei aveau si spandrel oval -un fel de paspartura realizata din lemn) erau, din punct de vedere stilistic, un hibrid de Ludovic al XV-lea. Toate aceste 6 rame aveau ornamentatia aplicata  dintr-o masa termoplastica, prima masa plastica organica inventata de oameni, masa care are proprietatea ca atunci cand este fierbinte ia diverse forme, prin presare in matrite, iar ulterior, dupa racire, retine acele forme si ramane flexibila, putand fi mulata pe suprafata ramelor. Fixarea acestui tip de ornamente pe suprafata ramei se face prin reactivarea cleiului de oase din masa acestora, respectiv prin simpla aburire controlata a reversului lor. Odata cu uscarea ornamentelor, ele devin dure si casante, precum ceramica, si pot fi ciobite prin lovire.

Nu doar loviturile, ci si miscarile sezoniere dramatice ale lemnului, miscari datorate absorbirii ciclice a umiditatii din atmosfera, vara, si cedarii acesteia catre mediul inconjurator, iarna, fac ca ornamentele de pe rame sa se fisureze si chiar sa se desprinda in timp. Uscarea si modificarile dimensionale sezoniere ale lemnului sunt responsabile si de desfacerea ramelor din lemn la partea interioara a imbinarilor. Cu timpul pana si cele mai bune imbinari cedeaza complet la colturi, pe masura ce cleiul care le uneste se fisureza si se faramiteaza sub actiunea schimbarilor repetate de umiditate dar si a bacteriilor. Acestea sunt transformari inevitabile care tin de procesul natural de imbatranire al lemnului din rame. Interventia restauratorului devine imperios necesara in aceasta faza pentru ca degradarea ramelor, odata inceputa, este un proces accelerat de descompunere ce duce inexorabil spre distrugerea ireparabila a ramei. Temperatura si umiditatea constanta din interiorul muzeelor mari si bine dotate intarzie considerabil acest proces de imbatranire. Acelasi efect de conservare si prelungire a vietii obiectelor din lemn il are si restaurarea facuta in mod profesionist.


Va continua


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu