Cand, cum si de ce reinramam tablourile?

Raspunsul comporta doua aspecte:

1) Atunci cand tablourile vechi si-au pierdut ramele originale.

Tablourile de valoare au fost adesea ascunse, ferite sau furate in trecutul lor si in acele imprejurari ele erau, evident, mai usor de transportat fara rame. Pe cand isi faceau revenirea la lumina zilei nimeni nu mai putea da de urma ramelor originale. Dar ramele pot fi pierdute fara urma si in conditii mai putin dramatice, asa cum, de pilda, a fost cazul muzeului Metropolitan care, acum 100 de ani, a ratacit fara sa stie cum ditamai rama de 21 de picioare lungime, spectaculos sculptata si aurita, taman rama care incadra tabloul "George Washington trecand raul Delaware" de Gottlieb Leutzer, un fel de Atacul de la Smardan de Grigorescu -la scara nostra.
Cand tablourile vechi si foarte valoroase raman fara rame se impun doua alternative.
(1.A) Prima dintre ele, cea mai purista si exorbitanta, implica cautarea, procurarea, redimensionarea (micsorarea sau marirea) si restaurarea unor frumoase rame autentice, reprezentative pentru epoca si  stilul lucrarilor de inramat. In anii in care am lucrat ca restaurator, la New York, am modificat si restaurat destule rame antice aflate exact in aceasta situatie. Solutia asta insemna cateva zeci de mii de dolari investiti in inramarea unui tablou si, culmea!, niciodata n-am simtit ca beneficiarii acelor lucrari ar fi privit inramatul asa cum aveam sa descopar mai tarziu ca o fac colectionarii din Romania, care, in loc sa se bucure ca au cunparat ieftin un tablou, renunta la rama cand descopera ca ea ii costa mai mult de o zecime din cat au platit pentru tabloul respectiv.
(1.B) In lipsa unei rame antice potrivite se recurge la o reproducere de rama antica. Fiind alegerea perfecta din punct de vedere estetic si al acuratetei istorice si stilistice, o reproducerea profesionista costa mult mai putin decat o restaurare si, evident, de multe ori mai putin decat o antichitate autentica, transformata si restaurata pentru a se potrivi tabloului.  Totusi, de dragul adevarului voi admite ca reproducerile de rame antice nu pot fi mai bune decat modelele la care ai avut acces si pe care ai facut scoala, restaurandu-le in trecut. O tara saraca are si muzee sarace, supravietuind la limita de jos a decentei, iar un muzeu sarac este ca o biblioteca comunala cu carti putine si neinteresante, pana si alea avand multe pagini lipsa. Asa se explica de ce adevaratii constructori si restauratorii de rame nu se pot forma si creste dacat la umbra muzeelor fanion din marile capitale culturale ale lumii, la Paris si Viena de pilda, nu in micul Paris sau in mica Viena.

2) Atunci cand ramele (mai vechi sau mai noi) au fost atat de gresit si fara gust alese incat pur si simplu slutesc si depreciaza tablourile pe care le incadreaza.

Iata cateva exemple de inramari grotesti pe care am avut sansa sa le corectez.

O lucrare de Vasile Grigore inramata de proprietarul ei "dupa posibilitati si buget" a fost reinramata la ROSCA'S.

"Primavara" lui St. Luchian, din patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei,  a fost initial inramata intr-o butaforie de rama (stanga) din papier mache pe suprt de lemn. Si ea a primit o rama ROSCA'S pe masura.

"Miriam's song of pride", reproducere in petit point dupa W. Hensel, inainte si dupa "tratamentul" cu o rama ce si-a propus sa reproduca si ea originalul aflat in Colectia Regala Britanica de Arta.

Tablourile moderne si contemporane romanesti s-au bucurat rareori de privilegiul unor inramari de calitate si cu atat mai putin al unora de prestigiu. Dar, deoarece ele nu sunt inca total osificate in clasificari stilistice foarte rigide, aceste lucrari se preteaza la incadrari originale care sa le serveasca impecabil pe fiecare in parte si care, de ce nu, in timp sa decanteze poate un stil de inramare autohton. Din pacate, aici opereaza o alta prejudecata a colectionarilor romani, cea care pretinde ca o rama care a apucat sa prinda patina langa un tablou (10-20 ani) trebuie pastrata chiar daca e evident  ca este de factura mai recenta decat tabloul si, mai presus de toate, e atat de hada si primitiva incat sluteste si diminueaza opera pe care o incadreaza. De fapt teoria asta ascunde doar teama de a cheltui "nejustificat" cu arta, rolul ramei fiind inteles dintr-o perspectiva naiva si provinciala.
Paradoxal, perioada de crancena saracie tehnica si stilistica in domeniul ramelor, perioada comunista, a oferit doua profile de rama care au fost uniforma acelor ani si care vor ajunge probabil sa reprezinte prin secolele care vin tipul de rama "socialista" sau "labele poc"  asociata istoric lucrarilor plastice realizate intre anii 60 si 90 ai secolului trecut. Ma refer la ramele Combinatului Fondului Plastic, rame acelea aurii sau albe, cu insertii (paspartura)simple,  albe sau invelite, culmea rafinamentului, in tesatura aspra de sac.

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI, o PAGINA FB  si UN WEB SITE "ROSCA'S"

*                 1) Rame Roscas                         (blog despre rame si nu numai)

*                 2) Firme publicitare Roscas     (blog specializat)

*                 3) Restaurari rame antice        (blog specializat)    
                   4) Face Book Rame Rosca's     (pagina de Face Book)                             
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Inramari comerciale si inramari artistice (II)

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                         (general)

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                       
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 

Lectia despre inramarile comerciale si cele artistice, profesioniste, n-ar fi completa daca n-as continua spunand ca frumusetea si valoarea unei lucrari este stabilita prin ochii celor care o admira iar o inramare buna atrage privirile, sustine si chiar amplifica frumusetea oricarei lucrari. Din pacate nici nu va dati seama ce pierdeti atunci cand va inramati lucrarile prost, "dupa posibilitati" si nu dupa meritele lor, pentru simplul motiv ca nu veti mai avea ocazia sa vedeti cum ar fi aratat tabloul si intr-o alta lumina. Si atunci, inevitabil, va veti consola spunandu-va ca "merge si asa".

Adeseori tablourile sunt fara gust imbracate, nu doar saracacios inramate. Lipsa banilor poate justifica ieftinatatea materialelor folosite dar nu neaparat si prostul gust, acesta din urma rebutand o inramare mai rapid si mai convingator decat o poate face ieftinatatea materialelor. Ati vazut vreodata rochiile acelea de mireasa, de unica folosinta, facute din hartie? Superbe creatii de moda! In ele miresele sunt imbracate ieftin, dar arata extrem de frumoase si elegante in noaptea nuntii. Exemplul asta ar trebui sa dea de gandit celor care sacrifica deliberat inramarea caci nu atat ieftinatatea materialelor folosite cat lipsa de gust in alegerea formelor, proportiilor, stilurilor si culorilor fac dintr-o rama un kitsch respingator cu rezultatul devalorizarii si slutirii tabloului, devenit brusc neinteresant in ochii privitorului si deci nevandabil.
Goblenistele ca si pictorii, in general, imi amintesc de parintii aia care se fudulesc sa faca niste copii frumosi pe care insa ii abandoneaza apoi nonsalanti saraciei, analfabetismului si bolilor. Iata o poveste in doua imagini care va va pune pe ganduri. Sper. In fotografia din stanga vedeti chipul unei fete afgane. Imaginea asta a devenit celebra dupa ce a aparut pe coperta revistei americane Time, in urma cu vre-o 25 de ani. Preluata fiind si de alte reviste si televiziuni imaginea fetei afgane a impresionand multe sute de milioane de oameni la vremea respectiva. Din dosul parului naclait si al esarfei ce-i acoperea capul, ochii aceia patrunzatori si privirea intensa anuntau o persoana de o rara frumusete, o personalitate chiar. In Afganistan insa fetele nu sunt lasate sa mearga la scoala iar femeile sunt mai ieftine decat caprele in ochii barbatilor lor musulmani. Douazeci de ani mai tarziu fotograful care a realizat acest portret devenit celebru s-a intors in Afganistan cu unicul scop de a o cauta si fotografia din nou pe fata afgana. Dupa multe peripetii a gasit-o si vedeti rezultatul in partea dreapta: o fata obosita, opaca, blazata, chinuita, ignorata, dispretuita, mama a sumedenie de copii... Privirea si-a pierdut intensitatea si dorinta de a cunoaste. Femeia traieste intr-un bordei si arata ca o femeie mult mai in varsta, desi abia depasise varsta de treizeci de ani.

 
Imaginati-va ce ar fi devenit fata aceasta daca avea alti parinti si s-ar fi nascut in alta tara. Imaginativ-o spalata, coafata, hranita, imbracata, iubita si protejata, studenta la medicina sau drept, undeva in Europa sau America. Ei bine, cam la fel stau lucrurile si cu picturile artistilor romani sau goblenele pe care le coaseti precum mamele afgane nasc prunci frumosi dar predestinati nefericirii, neimplinirii, chinului, saraciei si bolilor.
In incheiere hai sa va arat o "fata afgana" norocoasa sub infatisarea unui tablou pe care am avut ocazia sa-l reinramez. Iata afgana inainte si dupa ce a fost "infiata" de mine.

Pictorul Vasile Grigore, un nume cu oarece notorietate in arta plastica romaneasca, a pictat tabloul acesta in graba, pe genunchi (poate la betie?), pe o foaie sifonata de hartie maro de impachetat. Ca si fata afgana, lucrarea aceasta era predestinata anonimatului, uitarii si lipsei de valoare. Un suflet caritabil a salvat-o de la pieire iar eu am pus-o in valoare prin inramarea pe care i-am oferit-o. Acum a devenit o piesa de colectie si poate fi privita, admirata, pretuita de cunoscatori si de gura casca.

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

------------------------------------------------------------------

Cum se nasc ramele ROSCA'S (partea a doua)

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


De data asta va voi  asalta cu explicatii si exemplificari fotografice ale fazelor concrete tinand de nasterea unei rame unicat. O fac dintr-un acut sens istoric, deoarece industria ramelor parcurge un rapid proces de transformare si in mai putin de zece ani piata ramelor va arata si functiona (pana si in Romania) mult diferit de ceea ce vedem noi astazi [2011]. Nici macar nu pretind ca as fi un vizionar. Sunt doar un martor (si pana una alta un supravietuitor) al acestor transformari, asa cum au ele loc pe piata americana, adica pe piata cea mai larga, avansata si dinamica din lume, cea care a stabilit si inca stabileste trendul (r)evolutiilor in aria consumului si a tehnologiilor comerciale. Despre viitor si eforturile de adaptarea la schimbarile pietei va voi povesti cu un alt prilej. Pentru azi ma voi limita la a va descrie cum s-a nascut in "laboratoarele" ROSCA'S SRL una din acele rame speciale, respectiv cea pentru tabloul Nostalgia Timpului Pierdut, tablou pictat in 1980 de Spiru Vergulescu.

Tabloul reprezinta unul din obsesivele portrete pictate de Vergulescu in care el se reprezinta tanar, impreuna cu sotia Gunka, iubirea lui de-o viata, intr-o poza amintind nostalgic de blandul si prosperul sfarsit de secol XIX, o epoca mai optimista si mai clementa decat lumea cenusie si chiar neagra (pentru Gunka cel putin) in care cei doi au avut prilejul sa traiasca. Admiram aici o evadare plastica in timp, una imperfecta totusi, judecand dupa detaliul pantalonilor evazati care sunt emblema vestimentara a anilor '70.

Noul proprietar al tabloului lui Vergulescu ne-a solicitat o rama deosebita pentru aceasta lucrare, dupa ce inainte ne testase oferindu-ne, ca la sah, un gambit. Adevarul este ca dl. AC a fost printre primii care au indraznit sa ne incredinteze o lucrare atunci cand, dupa o indelungata experienta pe piata americana, am decis sa ne facem in sfarsit simtita prezenta si pe piata romaneasca pentru care -la acea data- nu reprezentam decat un web site cu o colectie de poze un pic prea frumoase pentru a fi adevarate. In conditiile in care reflexele conditionate ale majoritatii colectionarilor romani ii cam fac sa respinga gandul schimbarii unei rame vechi, chiar daca aceasta nu este nici potrivita, nici frumoasa si nici macar originala, a primi o comanda pentru o rama deosebita era "ceva de scris acasa", cum ar zice americanii. Asta insemna ca eram liber sa ignor cazonele rame tip "bagheta Fondul Plastic", comune in epoca, si sa inramez acel tablou intr-un fel armonios si durabil, fara nici o alta opreliste.

Spre surprinderea si totodata usurarea mea, am constatat ca proprietarul tabloului avea o foarte fina intelegere a ceea ce conduce spre o buna inramare si nu ne-au fost necesare mai mult de 12 simulari pe calculator pentru a ne pune de acord ca avem nevoie o rama neagra cu putin argint in ea si cu niste forme care sa mimeze vag contururile unora dintre detaliile tabloului. Totodata rama trebuia sa fie mai degraba plata pentru a continua monotonia culorilor si volumelor din tabloul lui Vergulescu. Cu aceste referinte stilistice in minte am produs o rama cu un ornament vermiform, in spiritul decoratiunilor din fundalul tabloului. Odata cu rama am produs si 2 colturi pe care urma sa experimentam si sa propunem clientului diverse finisari pana cand acesta ar fi agreat una dintre ele. In alb rama se prezenta ca mai jos.

La acest punct am fost surprins de acuratetea memoriei vizuale a clientului meu care imi cerea sa acopar cat mai putin din cartonul pictat de Vergulescu deoarece semnatura autorului era plasata la limita cea mai de jos a tabloului. In acelasi timp imi descria in detaliu marginile tabloului precum si unele defecte datorate vechii inramari. In concluzie dorea ca rama sa acopere maximum 2-3 mm din fiecare latura a tabloului. Traditional se acopera 5-6 mm si noi croiseram rama in acest fel. Cum rama nu putea fi largita, am produs o a doua rama cu 5-6 mm mai larga.

Cele doua colturi amintite mai sus au fost finisate in doua moduri diferite, desi diferentele dintre ele sunt prea subtile pentru a putea fi remarcate de un ochi needucat. Unul dintre ele avea insertia argintata si restul ramei finisat direct in bolus. Aceasta finisare arata prin transparenta putin rosu-maroniu care se conecta oarecum cu tonurile de brun din fotoliu. Al doilea colt fusese argintat complet si apoi argintul fusese innegrit cu sulf si patinat puternic. In acest al doilea colt pastram argintii doar insertia si varfurile ornamentului vermiform. Ochiul expert putea decela si cateva zone izolate unde patina argintului era mai transparenta si lumina se reflecta difuz si straniu in substratul de argint al ramei. Iata cele doua colturi in imaginile de mai jos:

Ambele finisari sfarseau prin a avea un fin "wash" gri-albastrui si prin a fi "prafuite" in aceleasi tonuri subtile care relationau coloristic cu rochia Gunkai. Pentru o mai usoara analiza a contrastelor clientul primeste prin email mai multe imagini in genul celei de mai jos.

 Odata alegerea facuta, s-a purces la finisarea ramei propiuzise. Rezultatul final arata astfel. Facand clik pe aceasta din urma fotografie puteti constata ca semnatura lui Verggulescu este expusa in intregime, in partea din stanga, jos, spre deosebire de cazul primei rame, cea in alb, unde semnatura este aproape obturata.

Aici se sfarseste istoria simplificata a acestei rame. In final rama si tabloul au ajuns prin curier in mana proprietarului. Am fost platit cu promptitudine, dar n-am mai auzit de atunci nimic de la dl. AC si am crezut ca omul a fost doar partial multumit de aspectul inramarii sau pretul platit.

Ca un amanunt picant, cele doua colturi care mi-au ramas drept "amintire" de la aceasta lucrare au fost prezente, impreuna cu alte exponate (printre care si miniaturile ramelor Art Nouveau despre care v-am relatat cu alt prilej), la expozitia West Coast Art and Frame din Las Vegas, Ianuarie 2011, unde designul respectiv s-a bucurat de mare succes si mi-a adus cateva comenzi semnificative. Un al doilea si ultim amanunt, zilele trecute m-a sunat o doamna din Bucuresti care-si dorea o rama ROSCA'S. Din vorba in vorba aflu ca deja vazuse una dintre ramele mele si ca proprietarul ei era foarte mandru de lucrarea respectiva. Ati ghicit, era vorba despre rama pe care tocmai v-am descris-o mai sus.  

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a textelor si imaginilor publicate de Cornel Rosca pe acest blog este strict interzisa fara aprobarea scrisa a autorului (adresa de contact: rameRoscas@aol.com). Va multumesc pentru intelegere.