Cum se nasc ramele ROSCA'S (partea a doua)

*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            

*                 1) Rame Roscas                        (general)                                                           

*                 2) Firme publicitare Roscas    (specializat)                                                      

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


De data asta va voi  asalta cu explicatii si exemplificari fotografice ale fazelor concrete tinand de nasterea unei rame unicat. O fac dintr-un acut sens istoric, deoarece industria ramelor parcurge un rapid proces de transformare si in mai putin de zece ani piata ramelor va arata si functiona (pana si in Romania) mult diferit de ceea ce vedem noi astazi [2011]. Nici macar nu pretind ca as fi un vizionar. Sunt doar un martor (si pana una alta un supravietuitor) al acestor transformari, asa cum au ele loc pe piata americana, adica pe piata cea mai larga, avansata si dinamica din lume, cea care a stabilit si inca stabileste trendul (r)evolutiilor in aria consumului si a tehnologiilor comerciale. Despre viitor si eforturile de adaptarea la schimbarile pietei va voi povesti cu un alt prilej. Pentru azi ma voi limita la a va descrie cum s-a nascut in "laboratoarele" ROSCA'S SRL una din acele rame speciale, respectiv cea pentru tabloul Nostalgia Timpului Pierdut, tablou pictat in 1980 de Spiru Vergulescu.

Tabloul reprezinta unul din obsesivele portrete pictate de Vergulescu in care el se reprezinta tanar, impreuna cu sotia Gunka, iubirea lui de-o viata, intr-o poza amintind nostalgic de blandul si prosperul sfarsit de secol XIX, o epoca mai optimista si mai clementa decat lumea cenusie si chiar neagra (pentru Gunka cel putin) in care cei doi au avut prilejul sa traiasca. Admiram aici o evadare plastica in timp, una imperfecta totusi, judecand dupa detaliul pantalonilor evazati care sunt emblema vestimentara a anilor '70.

Noul proprietar al tabloului lui Vergulescu ne-a solicitat o rama deosebita pentru aceasta lucrare, dupa ce inainte ne testase oferindu-ne, ca la sah, un gambit. Adevarul este ca dl. AC a fost printre primii care au indraznit sa ne incredinteze o lucrare atunci cand, dupa o indelungata experienta pe piata americana, am decis sa ne facem in sfarsit simtita prezenta si pe piata romaneasca pentru care -la acea data- nu reprezentam decat un web site cu o colectie de poze un pic prea frumoase pentru a fi adevarate. In conditiile in care reflexele conditionate ale majoritatii colectionarilor romani ii cam fac sa respinga gandul schimbarii unei rame vechi, chiar daca aceasta nu este nici potrivita, nici frumoasa si nici macar originala, a primi o comanda pentru o rama deosebita era "ceva de scris acasa", cum ar zice americanii. Asta insemna ca eram liber sa ignor cazonele rame tip "bagheta Fondul Plastic", comune in epoca, si sa inramez acel tablou intr-un fel armonios si durabil, fara nici o alta opreliste.

Spre surprinderea si totodata usurarea mea, am constatat ca proprietarul tabloului avea o foarte fina intelegere a ceea ce conduce spre o buna inramare si nu ne-au fost necesare mai mult de 12 simulari pe calculator pentru a ne pune de acord ca avem nevoie o rama neagra cu putin argint in ea si cu niste forme care sa mimeze vag contururile unora dintre detaliile tabloului. Totodata rama trebuia sa fie mai degraba plata pentru a continua monotonia culorilor si volumelor din tabloul lui Vergulescu. Cu aceste referinte stilistice in minte am produs o rama cu un ornament vermiform, in spiritul decoratiunilor din fundalul tabloului. Odata cu rama am produs si 2 colturi pe care urma sa experimentam si sa propunem clientului diverse finisari pana cand acesta ar fi agreat una dintre ele. In alb rama se prezenta ca mai jos.

La acest punct am fost surprins de acuratetea memoriei vizuale a clientului meu care imi cerea sa acopar cat mai putin din cartonul pictat de Vergulescu deoarece semnatura autorului era plasata la limita cea mai de jos a tabloului. In acelasi timp imi descria in detaliu marginile tabloului precum si unele defecte datorate vechii inramari. In concluzie dorea ca rama sa acopere maximum 2-3 mm din fiecare latura a tabloului. Traditional se acopera 5-6 mm si noi croiseram rama in acest fel. Cum rama nu putea fi largita, am produs o a doua rama cu 5-6 mm mai larga.

Cele doua colturi amintite mai sus au fost finisate in doua moduri diferite, desi diferentele dintre ele sunt prea subtile pentru a putea fi remarcate de un ochi needucat. Unul dintre ele avea insertia argintata si restul ramei finisat direct in bolus. Aceasta finisare arata prin transparenta putin rosu-maroniu care se conecta oarecum cu tonurile de brun din fotoliu. Al doilea colt fusese argintat complet si apoi argintul fusese innegrit cu sulf si patinat puternic. In acest al doilea colt pastram argintii doar insertia si varfurile ornamentului vermiform. Ochiul expert putea decela si cateva zone izolate unde patina argintului era mai transparenta si lumina se reflecta difuz si straniu in substratul de argint al ramei. Iata cele doua colturi in imaginile de mai jos:

Ambele finisari sfarseau prin a avea un fin "wash" gri-albastrui si prin a fi "prafuite" in aceleasi tonuri subtile care relationau coloristic cu rochia Gunkai. Pentru o mai usoara analiza a contrastelor clientul primeste prin email mai multe imagini in genul celei de mai jos.

 Odata alegerea facuta, s-a purces la finisarea ramei propiuzise. Rezultatul final arata astfel. Facand clik pe aceasta din urma fotografie puteti constata ca semnatura lui Verggulescu este expusa in intregime, in partea din stanga, jos, spre deosebire de cazul primei rame, cea in alb, unde semnatura este aproape obturata.

Aici se sfarseste istoria simplificata a acestei rame. In final rama si tabloul au ajuns prin curier in mana proprietarului. Am fost platit cu promptitudine, dar n-am mai auzit de atunci nimic de la dl. AC si am crezut ca omul a fost doar partial multumit de aspectul inramarii sau pretul platit.

Ca un amanunt picant, cele doua colturi care mi-au ramas drept "amintire" de la aceasta lucrare au fost prezente, impreuna cu alte exponate (printre care si miniaturile ramelor Art Nouveau despre care v-am relatat cu alt prilej), la expozitia West Coast Art and Frame din Las Vegas, Ianuarie 2011, unde designul respectiv s-a bucurat de mare succes si mi-a adus cateva comenzi semnificative. Un al doilea si ultim amanunt, zilele trecute m-a sunat o doamna din Bucuresti care-si dorea o rama ROSCA'S. Din vorba in vorba aflu ca deja vazuse una dintre ramele mele si ca proprietarul ei era foarte mandru de lucrarea respectiva. Ati ghicit, era vorba despre rama pe care tocmai v-am descris-o mai sus.  

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

---------------------------------------------------------------------------

Reproducerea integrala sau partiala a textelor si imaginilor publicate de Cornel Rosca pe acest blog este strict interzisa fara aprobarea scrisa a autorului (adresa de contact: rameRoscas@aol.com). Va multumesc pentru intelegere.