|
Cu riscul de a va pune pe ganduri (ceea ce ar fi chiar echitabil, caci si eu am fost pus la fel de prompt pe ganduri cum veti cadea si dumneavoastra) si a parea ca imi ridic singur mingea la fileu, va voi relata o intamplare adevarata petrecuta cu nici trei saptamani in urma, in Las Vegas. Da, orasul pacatelor, dar nu despre pacatele alea vreau sa va povestesc.
De niste ani buni incoace mi-am luat obiceiul de a participa la o expozitie internationala cu profilul Arta si Rame care se tine la sfarsitul fiecarei luni Ianuarie in orasul din Nevada, cel care niciodata nu doarme. De data asta mi-am zis sa-mi surprind clientii expunand mai mult decat rame si am adus cu mine, din Romania, cateva dintre lucrarile mai mici ale unui artist talentat si foarte activ din Craiova. L-am chemat pe artist la mine, la atelier, si l-am intrebat in ce tip de rame si-ar vedea incadrate lucrarile pe care tocmai mi le incredintase cu scopul de a le duce cu mine la expozitie, in Las Vegas. Mi-am zis ca el era artistul, creatorul lucrarilor respective, si precis avea o mai buna idee despre ce ar da bine in jurul picturilor lui. Spre marea mea surpriza si usurare el si-a ales cea mai simpla rama neagra posibila, o rama subtire de 1,3 cm, asa cum foarte multi pictori contemporani se inghesuiesc sa foloseasca. Asta m-a bucurat caci aveam timp sa produc cele 5 rame de care era nevoie iar lucrarile urmau sa fie imbracate in chiar hainele dorite de creatorul lor.
A venit si vremea expozitiei. Intr-un stand mai mic dar debordand de frumuseti am facut loc pe perete, la vedere, si celor 5 lucrari despre care am amintit mai sus si am inceput sa primesc clientii. Acestia veneau, uneori in numar mai mare decat puteam eu si fiul meu sa le facem fata, comandau rame dar nici unul nu parea sa bage de seama lucrarile prietenului meu, artistul.
Asa au trecut primele doua zile ale expozitiei si perplexitatea mea crestea continuu. In a treia zi (si ultima) am avut sansa sa ma viziteze o veche clienta de care ma lega o lunga si sincera prietenie si pe ea mi-am permis s-o intreb, direct, ce parere are despre lucrarile respective. Mi-a zis ca, sincer, nu pricepea ca cautau acele lucrari atat de respingator inramate in standul meu, eu fiind recunoscut pentru gustul si calitatea ramelor pe care le produc. I-am zis ca ele sunt alegerea pictorului si mi-a retezat-o spunandu-mi ca niciodata sa nu mai cer parerea pictorilor in materie de rame, ei suferind mereu si pretutindeni de sindromul saraciei si facand cele mai paguboase alegeri in privinta ramelor. In continuare mi-a aratat, in cateva cuvinte, de ce ramele din jurul tablourilor respective erau cele mai jalnice si nepotrivite cu putinta. Si a incheiat cu o observatie pe care am pretuit-o ca fiind una dintre cele mai bune lectii cu care m-am intors anul acesta din Vegas [Thank you, Lisa]. "Artistii isi risipesc banii cu doua maini inramand ieftin si prost. Artistul da banii pe materialele de pictura, munceste sa creeze tablouri pe care apoi le inrameaza ieftin, adica prost, iar in final nu va vinde nici tablourile si nici ramele, ramanand in paguba. Mai bine platea pentru inramari bune, bucura ochii publicului cu niste lucrari remarcabile, si tot se gasea cineva sa-i cumpere vre-o lucrare. Iar daca vindea fie si un singur tablou isi scotea multe din cheltuielile facute cu celelalte tablouri si ramele lor."
|
--------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor. www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu