Rame Roscas: septembrie 2013

luni, 30 septembrie 2013

Cand si de ce restauram rama unui tablou?

Reproducere de rama italiana din secolul XVI. Nu are nevoie de restaurare pentru ca e noua!

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* Retineti ca exista TREI BLOGURI si UN WEB SITE "ROSCA'S"

* 1) Rame Roscas (general)

* 2) Firme publicitare Roscas (specializat)

*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)
*    4) ROSCAS (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)
*
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Un potential client imi scrie:

"Buna ziua,

Va multumesc pentru raspunsul promt. Cand am spus restaurare, ma refeream strict la remedierea fisurilor gips-ului de la suprafata ramei. In rest, rama este intr-o stare buna. Ma gandeam ca suprafata ramei fiind plana si fara dantelarii sau motive complicate ar fi mai convenabil sa o restaurez decat executarea unei reproduceri. In al doilea rand, ma gandesc ca rama ar avea o vechime destul de mare si mi-ar fi placut sa o pastrez. Eventual, mi-ar fi foarte util daca ati putea sa-mi dati doua optiuni:
1. costul estimative al restaurarii (din ceea ce ati vazut in imagine)
2. costul executarii unei rame apropiate ca aspect ca cea din imagine......"

Fragmente din raspuns.

"...Restaurarea ramelor in general este un drum spinos si plin de capcane. Daca astazi cel mai mult va supara ciobiturile unei rame, dupa repararea lor veti remarca in chip suparator faptul ca rama este descleiata si deschisa la colturi. Si atunci va fi prea costisitor sa repuneti rama pe santier pentru remedierea acestui aspect care tine strict de uscarea lemnului ramei si comprimarea lui in mod inegal, mai mult pe latimea fibrelor decat pe lungimea lor. Daca ati rezolvat ciobiturile si structura lemnuluiu va vor deranja fisurile sau petele ei, etc. Proprietarul lucrarii va fi tentat sa impinga restaurarea ramei pana la punctul la care va descoperi cu groaza ca a dat o multime de bani pentru o rama care arata aproape noua si ca, asa "noua" cum este, rama nu mai pare potrivita pentru un tablou care are, desigur, o alta varsta.

Chiar si dupa restaurare rama trebuie sa aiba o vechime compatibila cu a tabloului pe care-l incadreaza sau cu epoca in care acesta a fost realizat. Asta inseamna sa fie credibila. Or, dupa multe decenii sau sute de ani, ramele nu mai sunt ce au fost la inceput. Se deschid la colturi, se fisureaza, le mai cade "gipsul" de pe muchii pe ici-colo, mai sunt lovite sau scapate, devin patate fie prin accidente, fie prin simpla oxidare. Pana si insectele isi semnaleaza prezenta prin minuscule pete maronii, amintiri ale festinelor pe care le-au trait si a urmarilor lor. Si iata ca ne-am intors de unde am plecat. Ca o paranteza trebuie sa va zic ca, printre altele, noi producem copii ale ramelor de epoca, asa numitele reproduceri de rame antice. Acestea sunt de fapt rame noi care sunt tratate astfel incat sa devina credibil antice. Adica le supunem tuturor torturilor pentru a le face sa arate ca si cum au traversat secolele. Toate cele ce pe dvs va deranjeaza la rama dvs. abia devin medalii de merit pentru reproducerile noastre si suntem platiti foarte bine sa le facem sa arate asa.

Sper ca nu v-am plictisit, dar am incercat sa explic cateva lucruri greu de acceptat daca sunt doar enuntate, asa, pur si simplu.

1) Scopul si motivele restaurarii trebuie precis stabilite pentru ca este foarte probabil ca un obiect vechi sa aiba si vicii sau defecte ascunse care trebuie tratate sau ignorate cu acceptul si pe cheltuiala proprietarului ramei.
2) O reproducere este aproape intotdeauna mai ieftina decat o restaurare. Nu stiu ce dimensiuni are rama dvs. si deci nu va pot da inca un pret aproximativ. Din ce vad in fotografia pe catre mi-ati trimis-o, insertia alburie (pass partout) nu pare sa fie in suferinta si atunci nu are rost sa o reparati sau sa o schimbati.
3) Anumite defecte sunt inerente imbatranirii ramelor si ele sunt dovada varstei, devenind parte din patina acelei rame. Ele trebuie sa ramana acolo unde sunt.
4) Se restaureaza doar ramele valoroase din punct de vedere artistic si/sau istoric DACA au suferit urmare a unor inundatii, incendii, lovituri sau au fost pastrate in conditii improprii. Unul dintre motivele frecvente pentru care ramele ajung la restaurat este si acela ca au mai fost restaurate inainte, defectuos, de specialisti de ocazie. Acesti restauratori de ocazie sau restauratori scoliti dar neinstruiti si in domeniul specific al ramelor provoaca daune mai extinse si mai costisitoare ramelor deacat toate celelalte motive enumerate mai sus si fac din restaurarea lor profesionista o afacere obligatorie. Ei imi amintesc de geamgiul ambulant din copilarie, cel care umbla cu geamurile in spate prin cartier, anuntandu-si prezenta prin strigate; se oprea sa priveasca la copiii care jucau fotbal pe strada, indemnandu-i sa suteze in minge ca barbatii, in speranta ca una dintre ghiulelele lor va provoca un accident si el va avea de inlocuit geamul spart. Sase rame de la tot atatea tablouri de Th. Aman, apartinand Muzeului de Arta Craiova, au trecut candva prin atelierul meu, la restaurat, din exact acest motiv si trebuie subliniat faptul ca doar foita de aur de 23.75K folosita la reaurirea ramelor decimate de un asemenea restaurator a costat muzeul 5000 de dollari. Povestea restaurarii acestor "restaurari" o gasiti intinsa pe 12 episoade, undeva in arhiva acestui blog."

---------------------------------------------------------------------------

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor. www.roscas.ro

------------------------------------------------------------------

joi, 26 septembrie 2013

GOBLENUL SI RAMA LUI. CUM INRAMAM GOBLENUL?

"Cantecul de lauda a lui Miriam" (la stanga), grandiosul tablou pictat la 1836 de catre Wilhelm Hensel se afla, din 1843, in colectia de arta a casei regale britanice. In dreapta este ilustrat goblenul in 120 de culori realizat de d-na Elena Zidaru dupa acel tablou. Dupa alte incercari, in Septembrie 2013 goblenul acesta a fost inramat definitiv intr-o rama ROSCA'S inspirata de rama tabloului original.
Iata unul langa altul cum se prezenta acelasi goblen inainte, inramat intr-un atelier de rame din Bucuresti, si dupa reinramarea lui in atelierele ROSCA'S din Craiova.

Un goblen care se vinde poate fi considerat mai scump sau mai ieftin doar in comparatie cu alte goblenuri care la randul lor au fost vandute si cumparate. Goblenul care nu se vinde si nici nu este ofertat si ravnit de cumparatorii potentiali este un goblen exorbitant de scump, in comparatie cu oricare dintre goblenuri, tocmai pentru ca este o risipa pura (si asta in ciuda faptului ca autorul lui de obicei se consoleaza pretinzand ca este frumos si ca-l va pastra bucuros pentru sine).

Cum, necum pana si cei care nu isi pot permite o inramare buna (sau cei se declara indiferenti la chestiunea inramarii) ar dori de fapt rame bune pentru lucralile lor ...dar sa fie platite de altii!! Ei bine, am noutati. Intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul altcineva va plati pentru munca noastra bine facuta. Noi platim doar pentru rebutuile si esecurile proprii caci una e sa nu poti vinde si alta e sa nu vrei a vinde un goblen. Cand ceva nu se vinde inseamna fie ca este inutil, fie ca este prost executat, fie ca ii lipseste ceva, adica nu este inca terminat si gata sa fie vandut/cumparat.

Sunt sigur ca nu intotdeauna lucrati la comanda. Deci putem presupune ca atunci cand va apucati de cusut un goblen o faceti in speranta ca 1) va fi necesr cuiva, 2) ca va fi bine realizat si 3) nu-i va lipsi nimic, adica va fi intreg si apt de vanzare. Un goblen neinramat este neterminat iar cand e inramat din saracie, dupa posibilitati, atunci e ca si cum vi l-ati fi facut cadou singure. Un goblen inramat superficial sau prost, dupa buget, devine un obiect ieftin sau chiar urat in comparatie cu acelasi goblen inramat bine si fara teama de costuri. Care dintre cele doua credeti ca s-ar vinde? Lumea cumpara lucrurile de arta in primul rand pentru ca sunt FRUMOASE si PLAC, nu pentru ca sunt ieftine si mai au nevoie de ceva munca pana a deveni frumoase. Cumparatorul de lucruri frumoase nu cumpara ceva ca sa-l modifice, ca daca se pricepea sa produca frumuseti nu mai dadea banii pe ele. Cu alte cuvinte nu cumperi un tablou pentru ca e "mai ieftin" decat daca vrei sa ascunzi o pata de pe perete.

Iata mai sus si unul dintre acele goblenuri cusute aproape de fiecare dintre voi. Majoritatea copiilor acestui goblen au sfarsit prin a fi inramate dupa posibilitati, adica cat mai ieftin cu putinta, ceea ce este aproape sigur ca le-a diminuat frumusetea si valoarea. Poate va vine greu sa admiteti, dar o inramare nereusita sau nepotrivita diminueaza valoarea unui goblen pana la punctul la care el poate
deveni deadreptul respingator si nevandabil.

Dincolo de pretul platit pentru inramare, intre goblen si rama lui trebuie sa existe totala compatibilitate, nu doar coloristica ci si de stil si epoca. Daca va decideti sa inramati, incercati din greu sa evitati asocierile gen "baba cu opinci, casca si ochelari de aviator", chiar daca casca si ochelarii se asorteaza la culoare cu bluza si bastonul batranei. Din pacate, sub pretextul saraciei, prea multe goblenuri sunt inramate exact in felul acesta...
Si un sfat tehnic acum. In cazu ca nu folositi pass partout-ul care mentine el insusi distanta intre goblen si geamul ramei, asigurati-va ca intr-oduceti un separator cat de marunt in umbra faltului, o fasie discreta din carton de paspartura lipita pe marginile geamului, care sa impiedice goblenul sa intre in contact direct cu geamul. Chiar daca nu va vine a crede, in pezenta unor bruste schimbari de temperatura pe spatele geamului se formeaza condens iar condensul repetat inseamna mucegai ori lipirea lucrarii de geam. Cand zic dferente de temperatura nu ma ganditi la ceva dramatic. Daca soarele lumineaza jumatate din geam iar cealalta ramane in umbra se creaza conditiile aparitiei condensului. Condensul se vede cu ochiul liber, daca aveti separator intre licrare si geam, sau nu se vede deloc, fiind absorbit de goblen, daca acesta e in contact direct6 cu geamul. Poate ati vazut pasparturi vechi, mucegaite si ondulate. Ele au ajuns astfel gratie condensului. Primul si cel mai important rol al pasparturii sau separatoarelor este acela de a evita contactul goblenelor cu condensul.
Priviti cu atentie imaginea de mai jos. Am fotografiat condensul din spatele unui geam (inramarea unei lucrari pe hartie semnata de Marcel Voinea). Pata lenticulara, laptoasa este condensul, da, chiar dumnealui! S-a format, dupa cum vedeti, la granita dintre partea insorita si cea umbrita a tabloului. De asta trebuie sa va feriti!

Revenind, retineti ca abia prin inramare un tablou devine ancorat in zona URATULUI SI A PROSTULUI GUST SAU, DIMPOTRIVA, IN CEA A FRUMOSULUI SI BUNULUI GUST. Pana atunci el era doar o lucrare de arta neterminata. Nu sunteti in pericol sa uratiti un tablou atunci cand il coaseti pentru simplul motiv ca o faceti intotdeauna dupa diagrame si cu ate potrivite. Din pacate nu pot fi ofetite si "diagrame" de inramare ca atunci n-ati mai comenta cat de scumpe sunt ramele. Cand inramati prost si saracacios un goblen este ca si cum ati folosi ata colorata de cusut, in loc de surubite DMC, pe motiv ca e mai ieftina si stati rau cu banii. N-am intalnit inca pe cineva care sa fi facut asta, dar am intalnit destui care a calcat cu bocancii peste ultima si cea mai delicata faza din nasterea unui goblen, cea a inramarii lui.