marți, 1 mai 2012

Cum curatam ramele vechi.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 






Deoarece multi dintre cititorii acestui blog s-au aratat interesati in ramele antice (spre marea mea surprindere, astfel de postari ocupand cu regularitate cel putin doua pozitii, zilnic, printre primele cinci cele mai accesate subiecte), m-am decis sa recidivez pe tema ramlor vechi, dar de data asta s-o fac in termeni mai colocviali. Pentru cei "inraiti", care doresc sa intre in detalii, exista blogul paralel dedicat strict restaurarilor de rame antice (www.restaurarirameantice.blogspot.com) precum si adresele de email office@roscas.ro  sau rameroscas@aol.com unde imi puteti adresa intrebari.  Si, ca de obicei, o adevarata recompensa ii asteapta pe vizitatorii web site-ul oficial al firmei mele, respectiv pe cei care se decid sa  se incumete pe www.roscas.ro

Ramele vechi sunt minunate piese de decor care aduc cu ele marturia unor epoci trecute. Tablourile si ramele lor vechi, atunci cand nu au fost achizitionate la intamplare, au intotdeauna de spus o poveste proprie, aparte de cea pe care au pictat-o pentru noi autorii panzelor respective. Imi amintesc bunaoara de niste nuduri tronand pe peretii casei in care s-a nascut si crescut fosta mea sotie. Erau intepate si ranite mai ceva ca trupul Sfantului Sebastian, adica mult dincolo de orice posibil accident. Fusesera "pedepsite" cu baionetele de soldatii sovietici eliberatori, in 1944, atunci cand ajunsesera si in casa resectiva, din Oradea, cautand ceasri nemtesti, fete si bauturi autohtone, respectiv inamici pitulati prin camarile gospodarilor... Imi apare firesc ca ramele vechi trebuie sa fie tratate cu grija si, din cand in cand, sa fie curatate.


              Protejarea cu orice pret a Patinei ramelor


Prin curatire se prelungeste in chip evident viata ramelor antice, dar curatirea oricarui obiect vechi trebuie efectuata cu multa precautie si inteligenta pentru ca una este sa indepartam praful si ouale de insecte, si cu totul altceva este sa indepartam patina de pe suprafata lor. Prin patina se intelege ansamblul transformarilor chimice si fizice de la suprafata obiectelor vechi si ea face deosebirea intre "tenul" unei rame noi si al uneia vechi. Patina are demnitatea si frumusetea ei iar valoarea unei antichitati este compromisa iremediabil daca aceasta patina este inlaturata sau acoperita prin revopsireori refinisare. Vopsirea ramelor vechi este de- dreptul barbara deoarece de foarte multe ori indepartarea vopselei inseamna nu doar disparitia patinei ascunse sub stratul de vopsea, dar, adeseori, asta inseamna si distrugerea poleirii originale in aur sau imitatie de aur, asa cum a fost si cazul celor sase rame Aman, din patrimoniul Muzeului de Arta al Olteniei, rame care ne-au prilejuit serialul de 12 episoade dedicate restaurarilor de rame antice. 


              Rame poleite cu aur si rame poleite cu imitatie de aur

Retineti ca ramele vechi pot fi aurite fie in foita de aur autentic, fie in foita de imitatie de aur (Schlagmetal). Merita mentionat ca prezenta aurului autentic traduce de obicei faptul ca va aflati in prezenta unei rame valoroase, tratata cu grija si respect inca din fazele de fabricatie. Ramele acoperite in imitatie de aur inseamna ca rama este relativ "noua" (din secolul XIX sau XX) si foarte probabil mai putin valoroasa, fiind probabil produse cel putin partial in maniera industriala. Totusi, lipsa aurului nu inseamna neaparat si o "ruda saraca", deoarece au existat perioade in care aurirea a fost complet respinsa, de pilda Arts and Crafts. In Epoca Art Nouveau-lui s-a experimentat intens cu tot felul de materiale si combinatii de materiale cum ar fi argintul, sticla, bronzul, pewter, alama, cuprul si mai rar s-a folosit aurul.

Daca foita de aur poate fi fixata la suprafata ramelor in principal prin tehnica lichiorului de aurire si a uleiului, imitatia de aur este fixata preponderent prin procedeul uleios (cu Mixtion). In plus, pentru a se intarzia innegrirea imitatiei de aur, aceasta din urma era intotdeauna bine protejata cu lacuri sau verniuri incolore. Suprafetele acoperite cu aur nu au neaparata nevoie de protectia lacului sau verniului deoarece aurul nu cocleste niciodata. Totusi, si acesta pot fi usor protejate cu shellac sau verniu, mai mult pentru a le feri de umiditate sau intalniri accidentale cu obiecte ude. Dar nu pariati pe existenta acestui strat prtector!

Diferitelor modalitati de finisare a ramelor le corespund metode specifice de curatare, ceea ce inseamna ca cel care se incumeta sa curete singur o rama veche, cu o posibila valoare istorica si comerciala, trebuie sa fie in stare sa deosebeasca aurul de imitatia de aur precum si diversele tipuri de finisari posibile.

              Cum deosebim Aurul de Imitatia de Aur?

Aurul nu cocleste si are o tenta usor verzuie. Oriunde gasim pe suprafata unor rame vechi portiuni stralucitoare, solide sau chiar stravezii, lasand sa se zareasca prin transparenta culoarea bolusului -de obicei rosu- aflat dedesubt, ne gasim in prezenta aurului. Alternanta unor zone lustruite si mate este alt semn de aur autentic, aplicat cu lichior, deoarece numai aurul si argintul pot fi lustruite (sclivisite). Daca portiunile mai stravezii sunt intrerupte din loc in loc de marci mai pronuntate si mai "pigmentate", avand contururi ferme, avem de aface cu aurul, acelea fiind marcile tipice foitei de aur fixate cu lichior. Ele reprezinta zonele in care doua foite sau petrecut una peste cealalta, respectiv bucatelele de foita folosite la peticitul unor defecte minore de aurire. prin frecari (stergeri) repetate, aurul se subtiaza pana devine transparent si acolo unde este dublat raman marcile despre care facem vorbire. Marcile acestea sunt semn clar ca trebuie evitate atingerile cu mana, pensula sau carpa umeda.
O aparenta mai portocalie si mai aspra, lipsa transparentelor precum si a contrastul mat/lucios, anunta prezenta imitatiei de aur (Schlagmetalului). Daca in plus mai zariti si margini innegrite, pete si "pistrui" de culoare in suprafata metalica, nu din cele curatibile aflate PE aceasta suprafata, puteti fi siguri ca priviti la faimoasa imitatia de aur cu nume nemtesc, aceasta oxidand de voie si patandu-se in timp, prin contrast cu aurul veritabil. O suprafata metalizata, mata sau lucioasa, inchisa la culoare este semn indiscutabil de orice altceva decat aur, asta, bineinteles, in afara cazului ca cineva a vrut sa mascheze aurul si l-a facut sa arate ca un metal obisnuit, ceea ce este insa putin probabil. Suprafetele de Schlagmetal nu sunt afectate de apa, dar stratul protector de shellac s-ar putea sa sufere daca mai este prezent. Suprafetele acoperite cu Schlagmetal si cele de aur, fixate ca si imitatia de aur, cu Mixtion, sunt vulnerabile la solventi puternici (gen acetona, diluant), inclsiv la derivatele din petrol (terpinol, petrosin, benzina, kerosen, terepentina etc).  Shellacul, aflat uneori la suprafata ramelor, este deteriorat imediat de solventii puternici, dar si de alcool si ceva mai lent de apa. In fine, aurul fixat cu lichior este vulnerabil la  apa si alcool.
Singurul mod de curatire neletal care va ramane este carpa moale (ca sa nu zgariati suprafata) si uscata. Cu ea nu risccati sa stergeti nici patina ramei. Restul solventilor si substantelor de curatire, inclusiv sapunurile si sprayurile vor afecta integritatea finisarii ramelor si vor spala nu doar petele accidentale, praful si ouale de insecte, dar si patina si chiar stratul de poleiala.

Romanul priceput la toate

Romanul priceput la toate nu se pricepe cu adevarat la nimic. Carpeste, drege, leaga cu sarma... si spera sa tina. Atunci cand implicarea lui poate insemna ruinarea unei valori (si o rama veche este un obiect valoros) sau a vietii, e bine sa ne ferim de serviciile lui si, asa cum nu ne incredintam copiii vecinului, sofer pe basculanta, pentru o operatie de apendicita facuta in curtea blocului sau pe masa din bucatarie, nici ramele nu ar trebui incredintate nespecialistilor. In concluzie, tratati-va dintii la stomatolog si ramele vechi la restaurator. Niciodata invers, ca e bai!





---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

2 comentarii:

  1. Bune ziua. Am mai multe rame vechi si as vrea sa stiu cum le pot identifica. Imi puteti recomanda o carte sau un site, sa am un reper? majoritatea au un scris pe jumatate sters pe spate, in limba maghiara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un bun start ar fi sa va adresati unor negustori de antichitati. Notati-va, sau si mai bine fotografiati inscrisul de pe spatele ramelor precum si ramele in sine si aratati imaginile unor negustori de de antichitati din Ungaria. Dupa cum ati scris Jo napot kivanok in romaneste banuiesc ca vorbiti bine ungureste :)) S-ar putea sa aveti niste rame valoroase. Nu va grabiti si nu discutati cu un singur negustor. Cand doi va vor spune acelasi lucru, s-ar putea sa fie adevarat ceea ce auziti. Daca imi trimiteti imaginile respective si mie prin email va voi spune care este si parerea mea.

      Ștergere