luni, 15 octombrie 2012

RAMA GRIGORESCU. Depistarea falsurilor (partea a treia).




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




Datarea unei rame antice presupune ceva cunostinte de fizica si chimia lemnului si a materialelor ce intra in componenta ramei. Sa rezumam esentialul acestor cunostinte.

Despre umiditatea lemnului 

Lemnul isi schimba in chip dramatic dimensiunile fizice ca urmare a pierderii apei libere aflate in celulele sale vii. Prin uscare lemnul se contracta mult mai pronuntat pe latime si grosime decat o face pe lungime. Chiar si dupa ce a ajuns in echilibru perfect cu mediul, lemnul va continua sa sufere modificari sezoniere mai mici, dar repetate an de an pe toata durata serviciului sau, in functie de umiditatea relativa a atmosferei locale. Excesul de umiditate din aerul cald va fi preluat de lemn, cu rezultatul dilatarii lui, mai mult pe latime si grosime decat pe lungime, pentru ca iarna sa aiba loc procesul invers si lemnul sa cedeze umiditatea acumulata in sezonul cald, cu care ocazie el se contracta, la fel, mai mult pe latime si grosime decat pe lungime. Daca miscarile acestea sezoniere ii vor fi impiedicate prin incleiere sau prin constructie, lemnul va suporta tensiuni imense si in final va crapa in lungul fibrei.

Pe langa modificarile geometrice datorate uscarii si mai apoi adaptarii sezoniere la variatiile de umiditate atmosferica, lemnul se va curba si rasuci in chip spectaculos. Aceste rasuciri si incovoieri provin din lipsa lui de omogenitate. Chiar daca provine din acelasi trunchi de copac, lemnul are noduri distribuite intamplator in masa lui si un desen variabil al fibrelor si inelelor lui de crestere. Nodurile sunt mari vulnerabilitati structurale ale lemnului, in zona lor intamplandu-se fracturile dar si strambarea lemnului. Desenul si densitatea fibrelor in masa lemnoasa depinde de modul in care a fost debitata cheresteaua cu gaterul. Corfirea scandurii (curbarea ei in forma de burlan ) si rasucirea ei are intotdeauna de aface cu fibra in timp ce strambarea si ruperea au drept cauze tensiuni in zona nodurilor din masa lemnoasa. Crapaturile care apar in lungul fibrelor au drept cauza constrangerea lemnului (prin lipire sau incorsetare in cadrul unei structuri rigide). Neputandu-se contracta si dilata in voie, lemnul se va fisura profund. Fisurile sunt felul in care lemnul se elibereaza de sub tensiuni si constrangeri fizice. Fisurile acestea nu slabesc proprietatile fizice ale lemnului. O grinda fisurata in felul acesta continua sa-si faca treaba perfect chiar daca nu mai este intacta. Cu totul altfel stau lucrurile la imbinari. Acolo fisurile anunta cedarea incleierilor si debutul procesului de degradare a imbinarilor structurii respective.
Fig. 1

Asa arata distrugerile suferite la imbinari de o rama neoclasica franceza cu panou canelat avand o vechime de pana la 150 de ani. Cauza tuturor acestor distrugeri o constituie modificarile dimensionala neincetata a lemnului odata cu variatia sezoniera a umiditatii din atmosfera. Chiar daca aceasta fisura nu este cascata la fel de mult ca altele de aceeasi varsta, este sigur ca laturile acestei rame nu se mai tin impreuna decat prin cuie si prin rugaciunile muzeografilor. Adevarul este ca aceasta rama frantuzeasca a beneficiat de o imbinare mai laborioasa si mai durabila la colturi decat "moderna"  debitare si lipire  la 45 de grade (vezi Fig. 2).

                                           
 Fig. 2

De ce se deterioreaza lemnul odata cu trecerea timpului

Uscarea lemnului si apoi miscarile lui sezoniere fac parte inerenta din procesul de imbatranire dar abia apa, insectele, ciupercile si bacteriile produc ravagii ireversibile in lemn, consumandu-l. Doar ele sunt responsabile de subrezirea lemnului vechi, nu uscarea, fisurarea si nici modificarile lui dimensionale sezoniere. In conditii de temperatura si umiditate ideale lemnul rezista mii de ani, asa cum o dovedesc piesele din lemn recuperate dinsiturile antice sumeriene sau egiptene.

Imbinarea lemnului

Cele mai stabile imbinari in lemn sunt cele mecanice, adica cele in care partile componente se intrepatrund si se blocheaza reciproc. Bisericile si morile taranesti din lemn, aflate din zona Gorjului si Maramuresului, sunt construite fara ajutorul cuielor si a cleiului.
Daca ramele medievale primitive nu incercau sa-si ascunda natura lor lemnoasa, neascunzand felul in care erau ele executate si imbinate,  cu timpul ramele tablourilor au dorit sa para ceea ce nu erau, adica nite corpuri masive si omogene turnate din aur si finisate cu mult rafinament si arta. Din aceasta cauza imbinarile robuste dar vizibile de la colturi au fost inlocuite prin taieri precise la 45 de grade si imbinarea laturilor prin incleiere si cuie. Odata acoperite cu gesso aceste rame ofereau iluzia continuitatii si omogenitatii. Genul acesta de imbinare este insa pe cat de aspectuos, la o prima inspectie, pe atat de subred si perisabil in timp.  Chiar si cea mai perfect imbinata rama de acest fel este condamnata sa esueze total in cca 100-150 de ani, cand aceasta va fi mentinuta intreaga doar prin forta cuielor si ornamentelor plasate pe la colturi. In functie de umiditatea si calitatea lemnului folosit la constructia lor precum si de precizia imbinarilor, genul acesta de rame vor dobandi primele fisuri la colturi in chiar primele luni sau ani de existenta, iar fisurile acestea nu vor face decat sa se dezvolte si sa se adanceasca mereu.
Fig. 3
In a treia imagine vedem spatele unei rame Grigorescu din patrimoniul Muzeului de Arta Craiova. Rama este imbinata simplu, fara grija fata de durabilitatea ei in timp, laturile ei fiind taiate la 45 de grade si imbinate cu ajutorul cleiului cald si al cuielor. Dupa cum vedem, toate cele 4 colturi au cedat in mod identic, sub tensiunea modificarilor sezoniere ale lemnului, si s-au desfacut aproape complet. Spatele acestei rame ne previne ca privim spre o piesa modesta, de valoare moderata, numai buna pentru sutele de care cu boi pictate de artist.



Zece semne ale vechimii ramelor

In functie de felul in care au fost construite, ramele imbatranesc in chip diferit. Cum aici ne ocupam de rama Grigorescu, in continuare ne vom raporta la acest tip de rama, adica la ramele stucate, tipice secolului XIX.
  1) Constructorii acelei perioade nu dovedeau o grija speciala pentru perfectiunea si durata de viata a ramelor lor si de aceea lemnul predilect era unul de brad, destul de noduros. La standardele de azi lemnul respectiv ar fi utilizat doar in constructii, la garduri si ambalaje, nicidecum in tamplarie si cu atat mai putin in rame.
  2) lemnul expus aerului oxideaza si lucrul asta se traduce printr-o colorare maronie, din ce in ce mai inchisa pe masura trecerii anilor.
  3) In ordine cronologica, primele fisuri sunt cele de la interiorul colturilor. Acestea anunta debutul destramarii imbinarilor si se dezvolta in forma de V. Tipul acesta  de fisura este consecinta directa a schimbarilor dimensionale care au loc in lemn cu ocazia uscarii si a schimburilor sezoniere de umiditate.
  4) ca urmare a celorasi tensiuni si modificari dimensionale sezoniere in lemn, stratul liber de gesso de la suprafata ramei se fisureaza si el. Primele fisuri in gesso sunt relativ drepte si perpendiculare pe fibra lemnului. Ele se indesesc cu timpul tot mai mult si la un momentdat tind sa se uneasca treptat formand o retea din ce in ce mai fina si deasa. O suprafata de gesso din secolul XIX prezinta in general doar fisurile drepte, perpendiculare pe fibra lemnului, dispuse la distante medii de aproximativ 5 cm, in timp ce ramele de 4-500 ani vechime ne arata o suprafata brazdata in toate directiile de o retea fina de fisuri -numita craquelura- cu "ochiuri" de dimensiunea semintelor de tomate coapte, sau chiar mai mici.
  5) ornamentele aplicate pe rama se fisureaza doar aparent aberant. In realitate acestea fisuri apar de-a lungul granitelor care separa zonele masive de cele delicate. In metalurgie acelasi gen de fisurari apare in urma racirii pieselor complexe in ritm prea vioi.
  6) proeminentele ornamentelor, muchiile si suprafetele plane ale ramei  sunt mai mult sau mai putin uniform uzate de numeroasele atingeri datorate numeroaselor operatii de curatire.
  7) semnele unor loviri accidentale sub forma unor intepaturi, indentatii si ciobituri.
  8) pete datorate unor arsuri sau accidente fluide de genul stropirilor si scurgerilor.
  9) depozite de grasime si fum in depresiunile ramei,
10) diverse semne ale prezentei insectelor, asa cum ar fi excrementele de muste, gaurile de cari etc.

                                                                        (va continua)

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
------------------------------------------------------------------

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu