Iata sfatul (util zic eu) pe care l-am dat prietenei mele, pictorita Vali Irina Ciobanu, autoarea lucrarii de mai sus. Rama nu-mi apartine si tocmai ea a prilejuit randurile care urmeaza.
Frumos tabloul tau. Ma deranjeaza insa monotonia si tristetea ramei, care pare trasa cu liniarul si zugravita cu rola. Sunt sigur ca ai putea sa o atingi si sa o farmeci cu mainile tale, facand-o mai putin previzibila si scolareasca. Nu lasa rama sa ramana asa cum iese ea din fabrica, pentru ca nici tu nu folosesti culorile direct asa cum ies ele din tub, iar ramarul are de facut bani, nu de armonizat sau indulcit lucrarile altora. Or aici, voi, artistii, comiteti o gresala imensa, omitand faptul ca
1) rama poate ajuta si pune in evidenta lucrarea sau, dimpotriva, poate da cu ea in bezna sau in kitsch.
2) rama aleasa de autorul tabloului e considerata tabu si nu va mai fi schimbata.
Majoritatea artistilor se "scapa" cu multa inconstienta de grija inramatului sau isi inrameaza lucrarile precar si minimalist, dupa buget, uitand ca rama urca sau coboara lucrarea si ca o rama aleasa de artist va dainui. Proprietarii nu vor indrazni sa o schimbe deoarece, nu-i asa, ea este alegerea artistului si repflecta viziunea lui. Si atunci e ca si cum ati facut un copil frumos si destept pe care il schiloditi singuri pentru restul vietii din lene, indiferenta sau ignoranta. Tablourile voastre nu sunt gata pentru a calatori prin timp pana nu sunt inramate sa poata fi admirate de oricine. Or alegerea artistului este sfanta in ochii viitorilor proprietari ai lucrarii. Aveti prin urmare responsabilitatea unei inramari facute cu aceasi staruinta si har ca si lucrarea pe care vreti sa o incadrati. Nu va bazati pe faptul ca proprietarul va corecta ceva. Nu va indrazni s-o faca, la fel cum nu ar sterge si nici n-ar adauga ceva la tabloul dvs.
Cromatic vorbind, inramarea e buna, dar nu are viata. Rama e asa cum a iesit ea din fabrica. Expozitiile induc aici un cerc vicios pentru ca, neavand bani sa investiti in rame pe masura, pentru toate lucrarile expuse acolo, ajungeti inevitabil la ratarea ultimului pas, a ultimei tuse. Ramele alese de voi vor supravietui pentru ca sunt "de artist", si au fost cumparate odata cu tablourile, din expozitie sau din atelier. Or voi, artistii, cand puneti mana, nu decorati vitrine, ci faceti lucruri care dainuiesc si nimeni nu va incerca sa va mai gaseasca scuze sau sa va mai amelioreze lucrarile. "Copilul" va pleaca in viata cu bagajul primit de la parintii lui.
Pentru a inlatura orice neintelegeri, voi spune ca m-am folosit de prilejul oferit de aceasta inramare pentru a oferi o idee pretioasa tuturor artistilor care isi doresc, fara nici o indoiala, ca arta lor sa fie pusa in cea mai favorabila lumina si sa fie recunoscuta si pretuita si de generatiile viitoare.
Dupa cum observatorul atent a remarca deja, reprosul prietensesc pe care-l fac Irinei este acela ca nu a personalizat o rama aleasa bine din punct de vedere cromatic, dar care e rece, monotona si impersonala prin modul ei de fabricatie. Un artist are infinite mijloace de a personaliza si potrivi o rama mereu mai bine cu lucrarea sa. Prin aplicarea unor wash-uri sau umbre, prin diverse marci, tuse sau lovituri, zgarieturi si alte efecte de uzura sau decorare, pana si cea mai banala rama confectionata din baghete prefabricate si prefinisate industrial, poate deveni interesanta si poate capata atributul de manualitate si arta pe care o rama confectionata din metraje nu-l are. Va garantez ca cinci minute de "magie" artistica, pusa in slujba ramei de data asta, va face o imensa diferenta, transformand cu totul o rama banala si trista. Este nu doar in puterea artistului dar este chiar responsabilitatea lui sa continue sa se exprime pe suprafata ramei, sa-si insuseasca si sa semneze si acest accesoriu indispensabil artei lor.
Asta imi da ideea unor demonstratii pe care le-as putea face in sensul celor de mai sus. Cred ca ar fi interesant sa vedeti cum niste rame banale, construite la atelierul de imnramari din coltul strazii, se transforma incantator prin simple retusuri sau metode de refinisare.
Cromatic vorbind, inramarea e buna, dar nu are viata. Rama e asa cum a iesit ea din fabrica. Expozitiile induc aici un cerc vicios pentru ca, neavand bani sa investiti in rame pe masura, pentru toate lucrarile expuse acolo, ajungeti inevitabil la ratarea ultimului pas, a ultimei tuse. Ramele alese de voi vor supravietui pentru ca sunt "de artist", si au fost cumparate odata cu tablourile, din expozitie sau din atelier. Or voi, artistii, cand puneti mana, nu decorati vitrine, ci faceti lucruri care dainuiesc si nimeni nu va incerca sa va mai gaseasca scuze sau sa va mai amelioreze lucrarile. "Copilul" va pleaca in viata cu bagajul primit de la parintii lui.
Pentru a inlatura orice neintelegeri, voi spune ca m-am folosit de prilejul oferit de aceasta inramare pentru a oferi o idee pretioasa tuturor artistilor care isi doresc, fara nici o indoiala, ca arta lor sa fie pusa in cea mai favorabila lumina si sa fie recunoscuta si pretuita si de generatiile viitoare.
Dupa cum observatorul atent a remarca deja, reprosul prietensesc pe care-l fac Irinei este acela ca nu a personalizat o rama aleasa bine din punct de vedere cromatic, dar care e rece, monotona si impersonala prin modul ei de fabricatie. Un artist are infinite mijloace de a personaliza si potrivi o rama mereu mai bine cu lucrarea sa. Prin aplicarea unor wash-uri sau umbre, prin diverse marci, tuse sau lovituri, zgarieturi si alte efecte de uzura sau decorare, pana si cea mai banala rama confectionata din baghete prefabricate si prefinisate industrial, poate deveni interesanta si poate capata atributul de manualitate si arta pe care o rama confectionata din metraje nu-l are. Va garantez ca cinci minute de "magie" artistica, pusa in slujba ramei de data asta, va face o imensa diferenta, transformand cu totul o rama banala si trista. Este nu doar in puterea artistului dar este chiar responsabilitatea lui sa continue sa se exprime pe suprafata ramei, sa-si insuseasca si sa semneze si acest accesoriu indispensabil artei lor.
Asta imi da ideea unor demonstratii pe care le-as putea face in sensul celor de mai sus. Cred ca ar fi interesant sa vedeti cum niste rame banale, construite la atelierul de imnramari din coltul strazii, se transforma incantator prin simple retusuri sau metode de refinisare.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* Retineti ca exista TREI BLOGURI si UN WEB SITE "ROSCA'S"
* 3) Restaurari rame antice (specializat)
* 4) ROSCAS (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)
*
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor si firmelor clasice www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------
