duminică, 26 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a X-a). Despre patina si alti doi termeni noi.



*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                       
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                            
*                                                                                                                                              
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


D. 1.  Ce este patina si cum se imita ea.
Patina nu este murdarie, desi poate fi partial curatata. Patina nu este nici vopsea, desi are culoare. Patina nu este doar glazura fina de grasimi intarite prin adausuri de particule de praf si fum. Atunci ce este patina? Patina este un rezultat. Combinatia fascinanta, absolut intamplatoare, a tuturor efectelor factorilor fizico-chimici actionand in complicitate cu hazardul asupra ramei rezulta in ceea ce numim generic patina. Sa inventariem cateva dintre elementele ei.


Umiditatea atmosferica, fisurile si craquelura ramelor
Contractiile sezoniere ale lemnului conduc la fisurarea suprafetei de gesso. Fisurile sunt profunde, oarecum drepte si perpendiculare pe laturi, ajungand pana la lemn. Aceste fisuri au marginile rasfrante spre exterior, aspect ce se simte si la pipait. In timp liantul (cleiul animal) din gesso si bolus se deterioreaza. Degradarea cleiului de oase rezulta in ceea ce numim craquelura, adica niste fisuri marunte care se ramifica in toate directiilesi si sunt oarecum superficiale. Imi place sa compar fisurile cu fluviile iar craquelura cu afluentii lor. Cu cat o rama e mai veche, cu atat reteaua de fisuri si craquelura ei sunt mai abundente. Totusi, trebuie mentionat ca si insuficienta grosime a stratului de gesso poate fi facuta responsabila de aparitia si dezvoltarea prematura a fisurilor si craquelurii. 
Urmele lasate de insecte
Aici mentionam canalele sapate de cari in lemn, canale care din loc in loc strapung suprafata, apoi muscaturile insectelor care considera cleiul de oase din gesso o delicatesa (cunosc si numeroase cazuri de caini care au aceleasi rafinate gusturi si, daca apuca, ling ramele pana la lemn), precum si urmele activitatii digestive ale mustelor in special. 
Urmele si semnele dobandite accidental
Doar cine nu s-a apropiat de rame, asa cum am facut-o eu, se mai mira de imensitatea listei de accidente prin care trec ramele pe parcursul vietii lor. Astfel, ramele trec prin incendii si inundatii, cutremure si razboaie, ciocniri cu prilejul mutarii tablourilor dintr-o incapere in alta sau dintr-o casa in alta, greseli de manuire si curatare, accidente pe timpul transportului la mari distante, stricaciuni provocate de copii etc. Toate aceste agresiuni lasa urme specifice pe corpul ramelor. 
Depozite sedimentare
Frigul, caldura, lumina si particulele purtate prin aer (in principal cele de grasime, fum si praf) adauga un film transparent de sedimente pe suprafata ramelor, strat care supravietuieste si se ingroasa indeosebi in adanciturile ornamentelor si in cavitatile profilului. 


Matching si Blending

Potrivirea finala intocmai a suprafetei restaurate cu zona originala inconjuratoare se numeste matching. Din lipsa unui termen mai bun in limba romana il voi folosi in continuare pe cel din limba engleza. Un "perfect matching" este practic imposibil de realizat. Ceea ce pare a fi un “perfect matching” intr-o anumita situatie, daca e privit sub alta lumina ori din alt unghi ne va apare mai putin perfect. Partea buna a lucrurilor e ca nici nu-i nevoie de un perfect matching pentru ca ochiul celor mai multi dintre oameni nu sesizeaza diferente subtile de culoare, textura, refexii, luminozitate si alte ingrediente din aceeasi bucatarie. Matching-ul de mare clasa este o intrecere solitara intre restaurator si el insusi.
Oricat de bun ar fi matching-ul, el nu poate fi aplicat precum o clona in Photoshop. Conturul ferm al “petecului” este locul care intotdeauna va trada o usoara discontinuitate vizuala si de aceea aici trebuie intervenit pentru a estompa aceste diferente.  Lucrul acesta se obtine prin difuzie si extinderea actiunii dincolo de limitele precise ale reparatiei in sine. In felul acesta vechiul si noul se intrepatrund prin transparente inselatoare si nici cel mai exigent si indelung exersat ochi nu va mai putea detecta manopera. Procesul de estompare prin difuzie si dizolvare vizuala a suprafetelor si finisarilor noi in cele invecinate se numeste, in engleza, blending si ma voi folosi si in continuare de acest termen. 


Reproducerea patinei


Patina nu se picteaza, ci se "intampla" asa cum se petrec lucrurile si in realitate. Daca o rama are proeminentele uzate in urma deselor atingeri si frecari din timpul curatirii ei, ei bine, acel efect trebuie obtinut tot prin frecare, dar una repetata rapid de data asta. Cu ce frecati rama pentru o a obtine un anumit gen de abraziune e deja  alegerea dvs. Important e ca rezultatul sa fie similar si credibil. Pentru reproducerea patinei se pot folosi cam orice mijloace aflate la indemana. As putea sa fac din chestia asta un moment de magie, si poate ca ar merita cu adevarat o demonstratie, dara adevarul este ca pe langa toate tacamurile din bucatarie, folosite pentru a lovi si marca suprafetele ramelor, am folosit pana si culori alimentare, cafea nes sau cenusa din scrumiera. Cand vine vorba de patinare orice mijloc care lasa urmele dorite este bun, cu conditia sa aveti tot timpul controlul reactiei respective ca sa o puteti opri ori face corecturile de rigoare daca e cazul. Evident ca aceste imaginative resurse se adauga de-acum banalelor vopsele, pigmenti , ceruri si pulberi cu care ne impresioneaza anumiti restauratori. Cel mai dificil insa va fi sa imitati hazardul atunci cand veti simula fisurile si craquelura ramelor ori petele acciedentale, excrementele de muste, de pilda. Aratati-mi un om care poate desena pe o fila fisuri si craqueluri, la intamplare, fara sa inceapa la un momentdat (de obicei foarte repede) sa se repete si sa execute un fel de "ornament repetitiv", iar eu va garantez ca aveti in fata dvs un om cu totul special, un tip extrem de inteligent care stie sa-si suprime inclinatia absolut omeneasca spre ordine, ritmicitate, simetrie si frumos. Asa cum doar un actor foarte inteligent poate juca pe tampitul, doar un om inca si mai inteligent si talentat poate imita hazardul. 


(va urma)


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

sâmbătă, 25 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IX-a). Aurirea si patinarea.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


 D. Aurirea si patinarea ramelor, etapa cand plumbii esecului suiera pe la urechea restauratorului. 



Va reamintesc ca pana la acest punct am vorbit despre unele tehnici de reparare a lemnului, de refacere a suprafetelor si ornamentelor ramelor si am adus ramele tablourilor lui Aman in faza de reaurire si finisare. In cele ce urmeaza vom vorbi despre reaurirea si repatinarea zonelor/ramelor aflate in curs de restaurare.

Aceasta ultima faza este si cea mai delicata dintre toate fazele, ea desfasurandu-se pe fagasul ingust si sinuos care desparte succesul de esec si face in final limpede pentru toata lumea diferenta dintre un schuster si un restaurator adevarat. Astfel, daca in final poti recunoaste zona restaurata, se cheama ca rama a fost restaurata de un pantofar. Dimpotriva, daca nu-ti dai seama unde a fost restaurata nici cand ti se arata acel loc, inseamna ca ea a fost pe mainile unui restaurator adevarat. Ramele nu sunt fosile sau oale si ulcele, ca sa le completam partile lipsa, in ghips, si sa le expunem ca atare. O restaurare de genul acesta ne-ar restitui doar relieful ramei, nu si functiile ei. Or, nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca rama si tabloul sunt obiecte estetice care se completeaza reciproc, in plus rama asigurand si protectia fizica a tabloului. O rama restaurata precum ceramica preistorica ar deveni inestetica si ar atrage in mod inevitabil si persistent atentia publicului spre zonele discrepante, in dauna tabloului, ori asa ceva este inadmisibil si, decat o astfel de reparatie, mai bine lasam ramele in starea lor de batranete genuina pentru ca au mai multa demnitate si isi joaca deja perfect rolul secundar in raport cu tabloul pe care-l incadreaza. Daca insa supunem restaurarii o rama atunci e la fel ca si in cazul tablourilor, adica trebuie sa-i redam toata splendoarea stirbita de vreme, nu doar sa-i plombam cariile si sa-i refacem inventarul. Atentie insa! Asta nu inseamna sa o reinnoim. Dimpotriva, o rama restaurata trebuie sa-si arate varsta, dar sa para in chip credibil ca ar fi fost bine conservata tot acest timp. Prea bine conservata, si rama devine neverosimila, falsa, in timp ce o rama prea prost conservata pentru varsta ei ridica si ea suspiciuni de falsitate sau ample suferinte ascunse. Este o carare ingusta aici pentru parcurgerea careia e nevoie, pe linga cunostintele tehnice, de inteligenta, sensibilitate si orizonturi largi.

Trebuie inteles foarte bine ca in faza de aurire si patinare orice eroare de intelegere sau de executie are urmari catastrofale pentru restauratorul particular deoarece corectarea ei inseamna de obicei intoarcerea obligatorie in urma cu mai multe multe etape si reluarea de acolo a muncii lui, in speranta ca data viitoare va sti sa evite gresala facuta. Practic, asta inseamna timp si materiale foarte scumpe si rare risipite, adica pierderi nete in buzunarul restauratorului care nu e si nu va fi niciodata plin. Capcanele si esecurile in aceasta faza sunt la fel de frecvente ca si ragusitul pe un stadion de fotbal romanesc.

Revenind la ramele Muzeului de Arta al Olteniei, mai trebuie stiut ca ele aveau mai multe zone restaurate cu ornamente modelate, respectiv turnate in ghips si ca acestea erau de proasta calitate, la fel cum erau probabil si cunostintele si posibilitatile acelor vremuri. Cum nici foita de aur de 23,75 karate n-o fi fost accesibila pe atunci, reaurirea cu Schlagmetal pe o suprafata imperfect lucrata si finisata a amplificat in mod alarmant neajunsurile reparatiei in sine si banuiesc ca atunci s-a decis vopsirea ramele cu bronz pentru a acoperi semnele restaurarii stangaci facute, stingand luminozitatea diferita a suprafetelor si uniformizand privelistea. Aceasta vopsire cu bronz a ruinat insa ramele cu totul caci, de la o operatie de restaurare initial minora, ele au ajuns deodata pe lista de asteptare a unor viitoare interventii majore mult mai costisitoare. Cum asa? Simplu! Trei dintre rame fiind integral aurite in mixtion si restul fiind in buna  masura aurite in acelasi fel a facut ca indepartarea stratului de vopsea de bronz sa insemne inevitabil si pierderea stratului de aur de dedesubt, iar asta impunea reaurirea completa, obligatorie, a ramelor. In felul acesta noi am evitat ca plumbii esecului, despre care pomeneam mai sus, sa ne suiere pe la ureche, asa cum ar fi fost de asteptat daca aveam de reaurit si match doar portiuni de rama (!?!). Acesta este doar unul din multele paradoxuri ce guverneaza lumea restaurarilor si care fac de neinteles preturile practicate in acest domeniu. Un alt paradox tipic face ca o restaurare sa fie intotdeauna mult mai grea si mai scumpa in realitate, decat apare ea a fi la inceput, asta deoarece abia in timpul lucrului apar viciile ascunse, iar acestea trebuie eliminate sau neutralizate inainte de a continua lucrarea. Un alt paradox din aceasi zona face ca o restaurare de amploare medie sa dureze si sa coste intotdeauna mai mult decat elaborarea de la zero a unei reproduceri profesioniste de mare fidelitate a ramei cu pricina. 

Deoarece reaurirea completa a unei rame in procesul de restaurare este un caz cu totul si cu totul special, ar fi nedrept din partea mea sa ma precipit pe drumul deschis de sansa si sa va descriu in continuare ceva cu care e mai putin pobabil sa va intalniti, lasand in schimb nementionate acele obstacole cu care va veti intalni sigur mult mai frecvent in munca de restaurare. De aceea imi propun sa mai zabovesc putin pentru a comenta unele aspecte si subtilitati ce tin de matching and blending, termeni pe care-i voi imprumuta din engleza, din lipsa unor echivalente romanesti satisfacatori. 

Va urama

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com


duminică, 19 februarie 2012

Artistii pierd bani la doua maini. Sau lipsa banilor si falsele economii.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                        
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


Cu riscul de a va pune pe ganduri (ceea ce ar fi chiar echitabil, caci si eu am fost pus la fel de prompt pe ganduri cum veti cadea si dumneavoastra) si a parea ca imi ridic singur mingea la fileu, va voi relata o intamplare adevarata petrecuta cu nici trei saptamani in urma, in Las Vegas. Da, orasul pacatelor, dar nu despre pacatele alea vreau sa va povestesc.

De niste ani buni incoace mi-am luat obiceiul de a participa la o expozitie internationala cu profilul Arta si Rame care se tine la sfarsitul fiecarei luni Ianuarie in orasul din Nevada, cel care niciodata nu doarme. De data asta mi-am zis sa-mi surprind clientii expunand mai mult decat rame si am adus cu mine, din Romania, cateva dintre lucrarile mai mici ale unui artist talentat si foarte activ din Craiova. L-am chemat pe artist la mine, la atelier, si l-am intrebat in ce tip de rame si-ar vedea incadrate lucrarile pe care tocmai mi le incredintase cu scopul de a le duce cu mine la expozitie, in Las Vegas. Mi-am zis ca el era artistul, creatorul lucrarilor respective, si precis avea o mai buna idee despre ce ar da bine in jurul picturilor lui. Spre marea mea surpriza si usurare el si-a ales cea mai simpla rama neagra posibila, o rama subtire de 1,3 cm, asa cum foarte multi pictori contemporani se inghesuiesc sa foloseasca. Asta m-a bucurat caci aveam timp sa produc cele 5 rame de care era nevoie iar lucrarile urmau sa fie imbracate in chiar hainele dorite de creatorul lor.

A venit si vremea expozitiei. Intr-un stand mai mic dar debordand de frumuseti am facut loc pe perete, la vedere, si celor 5 lucrari despre care am amintit mai sus si am inceput sa primesc clientii. Acestia veneau, uneori in numar mai mare decat puteam eu si fiul meu sa le facem fata, comandau rame dar nici unul nu parea sa bage de seama lucrarile prietenului meu, artistul.



Asa au trecut primele doua zile ale expozitiei si perplexitatea mea crestea continuu. In a treia zi (si ultima) am avut sansa sa ma viziteze o veche clienta de care ma lega o lunga si sincera prietenie si pe ea mi-am permis s-o intreb, direct, ce parere are despre lucrarile respective. Mi-a zis ca, sincer, nu pricepea ca cautau acele lucrari atat de respingator inramate in standul meu, eu fiind recunoscut pentru gustul si calitatea ramelor pe care le produc. I-am zis ca ele sunt alegerea pictorului si mi-a retezat-o spunandu-mi ca niciodata sa nu mai cer parerea pictorilor in materie de rame, ei suferind mereu si pretutindeni de sindromul saraciei si facand cele mai paguboase alegeri in privinta ramelor. In continuare mi-a aratat, in cateva cuvinte, de ce ramele din jurul tablourilor respective erau cele mai jalnice si nepotrivite cu putinta. Si a incheiat cu o observatie pe care am pretuit-o ca fiind una dintre cele mai bune lectii cu care m-am intors anul acesta din Vegas [Thank you, Lisa]. "Artistii isi risipesc banii cu doua maini inramand ieftin si prost. Artistul da banii pe materialele de pictura, munceste sa creeze tablouri pe care apoi le inrameaza ieftin, adica prost, iar in final nu va vinde nici tablourile si nici ramele, ramanand in paguba. Mai bine platea pentru inramari bune, bucura ochii publicului cu niste lucrari remarcabile, si tot se gasea cineva sa-i cumpere vre-o lucrare. Iar daca vindea fie si un singur tablou isi scotea multe din cheltuielile facute cu celelalte tablouri si ramele lor."


Ciudat cum experiente personale vechi nu-ti vorbesc pana cand cineva sau ceva nu se intampla sa-ti reaminteasca despre ele. Iata mai jos o astfel de intamplare de viata, o intamplare care vine sa intareasca concluzia de mai sus.

In lumea ramelor sunt foarte cunoscut pentru ramele acela fotografice pe care le vedeti pe rafturile din planul indepartat al imaginii din textul initial (de asemenea pe web site-ul www.roscas.ro sau in postarile de pe acest blog intitulate Time for a treat, sau galeria ramelor fara rival). Ei bine, cam cu o mie de ani in urma, adica atunci cand am inceput sa produc acele rame, neglijam cu incapatanata superioritate sa le finisez spatele pe motiv ca ala nu se vede si deci nu conteaza (basca nu aveam nici banii necesari pentru asta). Pretindeam ca eu eram rameur, ce dracu!? si asta ma scutea de orice alte sarcini. Fata si laturile ramelor aratau si atunci foarte bine, la fel ca si astazi, dar spatele era vopsit de mantuiala, precum gardul, in negru, iar capacul (easel back-ul) cu piciorus era facut din deseuri de carton izolant invelit intr-un autocolant imitand lemnul. Cu greu puteai gasi ceva mai kitschos de atat si nu cred ca exista umilinta mai mare decat sa ma pui astazi fata in fata cu o rama fotografica din acele vremuri...
Aratam potentialilor cumparatori "marfa" mea si sesizam un amestec de interes urmat rapid si invariabil de o inefabila dezamagire care ducea la ratarea vanzarii. Cum nimeni nu-mi explica unde greseam, ajunsesem sa cred ca eu eram de vina, ca nu ma comportam si nu ziceam ceea ce trebuia zis si facut in situatia respectiva...
Intr-un tarziu, un magazin specializat in rame fotografice, situat pe Madison Avenue, in inima Manhattan-ului, mi-a comandat 119 rame fotografice. Am luat primul avion spre casa si doua luni mai tarziu eram inapoi, in New York, ca sa livrez marfa in persoana (cu teama ca altfel nu-mi mai vad banii :) ).
Patronul acelui magazin remarcase calitatile ramelor mele fotografice si pariase in sinea lui pe capacitatea mea de a le perfectiona. Cu timpul m-a convins sa pun copiile unor fotografii de epoca in spatele geamului, apoi sa-i ofer ramele in cutii frumoase, din carton caserat, precum cele in care se ofera bijuteriile si, lucru sigur, in asemenea cutii spatele ramelor mele devenea brusc cum nu se poate mai grotesc pana si pentru un orb. Dintr-odata am realizat ca ceva nu-i in ordine cu ramele mele si am preluat confectionatul pe masura si caseratul cutiilor cu un material de buna calitate, material in care am invelit apoi si spatele ramei. Voila! Dintr-odata aveam cu totul alt obiect in mana, unul de succes cu care nu-mi era deloc rusine, dimpotriva. De fapt abia atunci mi se facuse dintr-odata rusine cu ceea ce avusesem inainte. Diferenta s-a simtit imediat caci, desi am crescut simtitor pretul ramelor, ele au inceput sa se vanda spectaculos de bine. Era suficient sa le pun pe masa buyer-ilor si sa tac pentru a pleca de acolo cu o comanda. Un an mai tarziu, in vederea Craciunului, cel care-mi cumparase primele 119 bucati avea sa comande 1000 de bucati.
S-au vandut acele prime 119 bucati? Cred sincer ca nu le-a vandut pe toate si ca mai tarziu, cand am aparut cu ramele imbunatatite, le-a trecut la pierderi. In schimb vindea noile rame ca painea calda, asa cum o face si astazi. Proprietatea unde functionez astazi (1400 mp de teren si peste 400 mp de cladire) am putut-o cumpara la un an distanta dupa ce imbunatatisem spatele ramelor fotografice. Pana atunci functionasem cam 3-4 ani, tot in Craiova, intr-o pivnita insalubra, de care nu-mi amintesc cu placere si unde, spre disperarea mea, plateam o chirie amenintatoare care crestea cam tot la fiecare doua luni. La vremea respectiva nu executam rame la comanda decat pentru intern, asa, ca sa-si formeze mana si ochii oamenii pe care-i pregateam. Alergam de fapt dupa un tren care pornise din gara si se indeparta de mine. Cu toata onestitatea voi recunoaste ca singurul lucru cu adevarat inteligent pe care l-am facut in acei ani de nesiguranta totala, singurul lucru care a contat cu adevarat si mi-a dat viteza, permitandu-mi sa-mi impun prezenta pe o piata ravnita de toata lumea, a fost sa infrumusetez modul de prezentare al ramelor fotografice. Daca nu faceam modificarea respectiva, intamplator, din ce in ce mai rar si cu cheltuieli din ce in ce mai mari, tot as mai fi prins vre-o comanda sau doua, mici ca volum si ca valoare. In lipsa recunoasterii generale si a banilor, vazuti ca rasplata a trudei si talentului, as fi renuntat la afacerea mea si astazi nu va mai scriam aceste randuri.
Daca credeti cumva ca aveam bani atunci cand m-am decis sa imbunatatesc spatele ramelor fotografice, mai ghiciti odata! Lipsa banilor este doar scuza unor esecuri dinainte anuntate si deja acceptate. Tocmai pentru ca nu ai bani trebuie sa faci CEVA ca sa-i sporesti, nu sa strivesti cheltuielile, caci economiile saracului sunt cea mai stupida cale de... imbogatire. Economisirea aduce in final rezultatul dorit dar asta se va intampla abia peste o mie de ani. Putin cam tarziu pentru noi, astia, nu credeti?



--------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Restaurarea unor rame Aman (partea a VIII-a). Mulajele din ceara si cele din guma.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Restaurarea unor ornamente ample si complicate implica procedee tehnice si tehnologii specifice, mult mai elaborate decat cele presupuse de tratarea fisurilor sau remodelarea unor marunte portiuni lipsa din inventarul ornamental original al ramei. Unii restauratori sunt mai buni decat altii la remodelat. OK, astfel de talente vor sfarsi poate prin a completa toate lipsurile prin remodelare manuala. Daca in final, dupa ce portiunile remodelate vor fi fost refinisate si integrate in ansamblul ramei, zonele reparate raman imposibil sau foarte greu de depistat, bravo lor! Asta-i tot ce conteaza si cum s-a ajuns la acel rezultat este mai putin important. De retinut ca ramele nu trebuie sa distraga atentia privitorilor de la tablourile pe care le incadreaza spre stangaciile, deformarile si diferentele de textura, culoare si luminozitate datorate unor restaurari mai putin profesioniste. Ornamentele stirbe camuflate prin patina timpului arata mult mai credibil si sunt de preferat unei restaurari facute pe jumatate.

Cei mai multi dintre restauratori nu au insa destul timp la dispozitie,  nici rabdarea sau talentul cerut pentru a proceda pana la sfarsit doar prin remodelare si ei vor recurge atunci la amprentari multiple, la returnarea pieselor lipsa si reasamblarea lor pe rama. Cum poti amprenta ceva ce nu mai exista? Nu poti. Dar ramele sunt obiecte simetrice ale caror ornamente se repeta pe fiecare latura si poate chiar mai des. Este suficient sa depistam in alta parte a ramei acea portiune care ne intereseaza, sa o curatam, sa o  amprentam si sa turnam in matrita respectiva ghips de modelare sau chiar masa (combinatia plastica din care se turnau in trecut ornamentele pentru rame), urmand a alege, decupa si potrivi bucata utila la locul ei, inapoi pe rama. Daca piesa cea noua nu a fost perfect decupata pe conturul cerut vor rezulta mici spatii goale pe care le vom trata prin chituire si remodelare, asta bineinteles daca nu va fi mai usor si mai riguros din partea noastra sa returnam piesa lipsa si sa o refasonam cu mai multa grija decat data trecuta.

Sunt multe materialele care pot servi la luarea amprentei unui ornament, unele mai ieftine si nu chiar perfecte (de exmplu ceara dentara) altele mai scumpe dar riguros exacte (gumele siliconice sau poliuretanice bicomponente). Indiferent de natura agentului de mulare veti avea nevoie si de un agent potrivit pentru demulare deoarece, cu cat mai bun este mulajul, cu atat mai intim trebuie sa fie contactul dintre materiale, iar acest lucru adeseori inseamna lipirea celor doua intre ele, situatie in care nu mai pot fi deslipite fara a sacrifica pe unul sau celalalt dintre ele ori poate chiar pe amandoua.

C31. Mulaje din ceara

Suprafata de ampretat se curata bine pana in cele mai mici detalii si se pudreaza cu talc sau bronz pentru a inlesni demularea. Ceara se inmoaie in apa calda si se lucreaza in mana la fel ca lutul sau plastilina. Cand este pregatita de luat amprenta, se preseaza controlat deasupra ornamentului de copiat. Retineti ca ceara se raceste si se rigidizeaza rapid. Daca apuca sa se rigidizeze, mulajul va fi exacta, dar s-ar putea sa nu-l mai dezlipiti usor, mai ales daca ornamentul de copiat are unghiuri negative si crevase adanci. Pentru a preintampina acest neajuns, ceara se indeparteaza cand mai este putin elastica si se poate deforma si reforma  imediat la loc, in pozitia avuta la presare.

Foto 33 
Pentru acuratetii amprentarii e nevoie de vedere in spatiu, ca la geometrie, si imaginatia tehnica a restauratorului pentru ca el va avea de improvizat cateva dispozitive si scule simple, in functie de fiecare situatie particulara in parte. Aceste dispozitive si scule nu pot fi descrise teoretic, dar au de aface cu presarea fara deformari si cu inregistrarea unor contururi sau cote menite a corecta deformarile de demulare. Doar facand si vazand, fiind nemultumit de rezultatul obtinut si cautand solutii pentru a controla pe deplin procesul ajungeti, fiecare in felul vostru, la solutia dispozitivelor si sculelor despre care aminteam. Cele mai multe dintre ornamente au profile cu unghiuri care le fac usor de demulat.
Mulajul odata intarit (Foto 33) va servi ca matrita pentru a turna ornamentul respectiv din masa ( Fig 34) sau, daca e mai masiv, din ghips.

Foto 34

C32. Mulaje din guma

Chimia ne pune la dispozitie componente lichide care, bine amestecate in proportii exact determinate, se vor intari la temperatura ambianta si vor dobandi elasticitatea si memoria unei gume. In functie de tipul amestecului, guma aceasta poate fi siliconica sau poliuretanica si poate avea densitati si alte proprietati foarte variate, cee ce le face utile in diverse aplicatii. De obicei aceste gume sunt bicomponente (o parte rasina si o alta intaritor) iar felul in care se amesteca ele si durata cat amestecul ramane fluid si bun de turnat (pot life) variaza de la marca la marca si de la un producator la altul. Guma siliconica ia mulaje foarte bune si este mai flexibila decat guma poliuretanica. In ea se toarna si se extrage foarte bine ipsosul. Fiind mai rigida, guma poliuretanica serveste mai bine drept matrita in cazul ca vom folosi masa pentru a recrea ornamentele lipsa. Si una si cealalta vor fi utilizate doar impreuna cu niste agenti de demulare specifici gen spray sau vaselina, desi guma siliconica are reputatia ca se demuleaza usor si fara ajutorul unui demulant. N-am avut niciodata curajul sa incerc metoda asta si nici nu am experimentat cu ea, asa ca nu va pot garanta nimic in acest sens si de aceea recomand folosirea agentilor de demulare in orice imprejurare. Agentul de demulare (Foto 36) va crea un film uleios foarte subtire la suprafata obiectului de amprentat, film care nu va impiedica scurgerea gumei in cele mai intime crevase si fisuri, dar va permite in schimp dezlipirea gumei dupa "vulcanizare".

Foto 35 
Se repara coltul aflat in starea cea mai buna si se pregateste de ampretare.

Foto 36
Se construieste cutia etansa de turnare si ornamentul este spreyat cu demulant

Guma se toarna in stare fluida peste ornamentul de amprentat ceea ce inseamna ca acesta trebuie sa fie continut in mod etans in interiorul unei cutii de turnare (Foto 37). Etanseizarea acelei cutii se va face cu ajutorul plastilinei. Folositi banda Scotch pentru a etanseiza peretii interiori ai cutiei din lemn deoarece umiditatea din  lemn poate migra in masa de guma si reactiona cu aceasta, rebutand-o.
Foto 37

Cand ornamentul este marunt, el poate fi inconjurat de un zid de plastilina de cca 2-3 cm care va sustine fluidul in interiorul ei pana la intarire. Vezi Foto 38.

Foto 38

In final, matritele (amprentele) astfel obtinute vor  fi folosite la turnarea si recrearea ornamentelor lipsa, asa cum se poate vdedea in ultimile trei imagini de mai jos (Foto 39, 40 si 41).

Foto 39

Foto 40

Foto 41


Va urma


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

sâmbătă, 11 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a VII-a). Restaurarea ornamentelor lipsa sau deteriorate.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 




C. Procedee de restaurare a ornamentelor lipsa sau deteriorate

In secolele XIX si XX ramele stucco, adica cele cu ornamentele aplicate, au fost deosebit de populare si abundente. Initial se crdea ca a fost gasit inlocuitorul perfect al lemnului sculptat, dar in timp masa termoplastica s-a dovedit a fi casanta si perisabila. Desi multe dintre ramele acestei perioade au supravietuit, niciuna dintre ele nu a traversat timpul fara a suferi daune masive, ornamentele aplicate suportand cele mai ample distrugeri si pierderi posibile.
Daunele suferite in timp la nivelul ornamentelor aplicate au o explicatie simpla. Ornamentele devin rigide si dure dupa uscare in timp ce lemnul din corpul ramelor ramane "viu", isi modifica mereu dimensiunile fizice si se deformeaza sub influenta alternarii sezoniere a umiditatii din aerul inconjurator. Ornamentul rigid cedeaza si se fisureaza, eventual se desprinde, sub tensiunea modificarilor din "subsolul" ramei.
Desi toate aceste distrugeri inseamna in final ornamente fisurate si lipsa, unele dintre ele sunt mai ample decat altele si restaurarea lor se face in mod dferit.

C1. Repararea fisurilor din ornamentele aplicate

De obicei fisurile acestea sfarsesc prin a fi chituite, ceea ce este o munca de chinez. Uneori este mai practic sa desprinzi ornamentul fisurat si sa relipesti bucatile lui mai strans, mai adunate de data asta, ceea ce duce la inchiderea fisurilor originale largi fara a le face sa dispara cu totul. Oricum, fisurile mari din masa ornamentelor inseamna o aderenta precara, adica ornamentele alea nu s-au fisurat degeaba, ci pentru ca abia se mai tin pe suprafata ramei, asa cum se poate vedea in Foto 26 si 27. Am fost nevoit sa recurg la acest din urma procedeu pentru a repara medalioanele decorative ale spandrel-ului unor rame diferite de cele de pana acum, rame ce incadrau tablouri de Aman apartinand Muzeului de Arta al Craiovei. Evident ca in acest caz trebuie reparata si suprafata inconjuratoare ramasa dezgolita.
Foto 26.
Ornamentul se mai tine doar in cateva puncte si fisurile lui tradeaza aceasta conditie

Foto 27

C2. Modelarea manuala a lipsurilor ornamentale marunte

Varfurile unor frunze, o floricica sau o petala lipsa de cici, colo, cateva perle pierdute din restul siragului se pot mai usor si mai repede reface prin modelare, din chit facut cu praf de creta si clei de oase, decat prin mulare si returnare.
Acum o mie de ani, cand pentru o scurta perioada de timp am lucrat ca restaurator pentru Larry Sharr, patronul faimoasei case Lowey, din New York, am devenit acolo coleg cu un refugiat chinez avand un trecut profesional si academic impresionant in China comunista. Supracalificat pentru munca facuta la Lowey, Mike, caci asta era numele lui american, modela din chit orice portiune de ornament lipsa dupa ce identifica in alta parte a ramei respectiva portiune lipsa. O facea din ochi, cu o rapiditate uluitoare si cu o nemaivazuta precizie. Folosea bilute mici din chit pe care le inmuia in palma si apoi le cladea si suda intre ele, modelandu-le cu spatula in forma dorita. Metoda modelarii cere si ceva talent, e drept, dar cum cei mai buni restauratori si constructori de rame sunt cu totii niste artisti ratati, care au rezistat tentatiei de a deveni falsificatori, talentul de modelator le este prins la butoniera la fel ca si simtul culorilor si al texturilor. Fotografia 28 exemplifica chituirea si completarea prin modelare a unei frunze de acant de la coltul uneia dintre cele 6 rame Aman aflate in lucru.

Foto 28


C3. Restauraea unor ornamente mari si complicate

Pentru succesul acestor operatii e nevoie de cam tot ce a adunat omul de prin scoli si din viata si poate fi aplicat cu succes in rezolvarea unor probleme ce tin in principal de imaginarea unor scule si dispozitive, luarea unor mulaje complexe, turnare, modelare, microsculptura, geometrie, fizica si chimie, solventi si lubrefianti si multe, multe altele. In acest loc se va vedea la lucru nu doar rabdarea si talentul cat mai ales stiinta si judecata tehnica a restauratorului. Pe cand lucram cu Peter Stetler, ca restaurator, la New York, erau zile in care nu faceam decat sa intorc pe toate fetele o lucrare si sa incerc sa radiografiez cu mintea ce aveam sa gasesc si sa mi se intample atunci cand voi porni la treaba. Din punctul de vedere al unui strain, pierdeam timpul si eu si seful meu, vorbind, analizand, cautand indicii subtile, ca niste criminalisti, care sa ne confirme sau sa ne infirme ipotezele de lucru. Iata mai jos doar un marunt exemplu de surpriza ce te pandeste in restaurarea ramelor (Foto 29 si 30).

Foto 29

Foto 30

Cu tehnicile concrete de ampretare, turnare si reconstituire a ornamentelor mari ne vom intalni in povestea urmatoare din ciclului dedicat restaurarii unor rame Aman. Pana atunci, in incheiere, sa mai privim doua imagini care vorbesc de la sine. Ultima dintre ele este postata din pura precautie, ca sa va linistesc ca in final totul va arata asa cum trebuie dupa ce Niculina isi va face numarul ei de magie si va patina ramele reaurite.

 Foto 31

Foto 32


Va urma


_______________________________________________________________________________
     ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

joi, 9 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a VI-a). Fisurile ramelor





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 







B2. Fisurile datorate viciilor de constructie si defectelor din lemn

Orice imbinare in lemn implica lipiri cu clei si fixari prin feronerie (cuie, suruburi, placute metalice etc.). Ascunse vederii la inceput, aceste imbinari sfarsesc prin a-si semnala tot mai insistent prezenta sub forma unor fisuri care descriu suparator de precis si inestetic traseul imbinarilor respective. Defectele lemnului (noduri, lentile rasinoase, putreziciuni etc.) isi vor trada dupa un timp si ele prezenta tot prin fisuri pe suprafata ramei. Aceste fisuri sunt insa ceva mai pitoresti, daca ma pot exprima astfel, in sensul ca ele sunt intamplatoare atat ca frecventa cat si ca desen. Si unele si celelalte vor trebui reparate atunci cand rama va incapea pe mana restauratorului caci ele evolueaza si se agraveaza in timp. Iar ceea ce nu faci astazi, cand rezolvarea este inca relativ simpla, o va face precis altcineva, altadata, cand ii va fi mult mai dificil, daca nu chiar imposibil sa mai salveze situatia.

Iata cum apar fisurile datorate delaminarii lemnului pe traseul imbinarilor prin lipire cu clei si cuie, resectiv cele cauzate de noduri,



Foto 16

Foto 17

Foto 18

Foto 22

Foto 23

Foto 24

Repararea acestui tip de fisuri implica reasamblarea partilor de lemn, daca ele sunt deja sau ameninta sa se dezlipeasca. Daca imbinarile sunt insa solide, fisurile se deschid "medicinal" sub forma de canal cu profilul in V, se impregneaza cu clei de oase cald si fluid, apoi se plombeaza cu chit daca canalul respectiv nu depaseste 2 mm in adancime. Chitul nu trebuie sa depasesca suprafata lemnului caci el mai trebuie acoperit si cu gesso, in straturi destule pentru a avea ce nivela prin slefuire, dupa uscare.

Nu toate fisurile ramelor antice trebuie sa-l preocupe pe restaurator. Daca ar fi sa personificam rama, atunci restauratorul trebuie sa se intrebuinteze sa refaca membrele ei lipsa, ranile adanci, dantura stirba, nu si ridurile, bronzul ori paloarea tenului. Tenul ramei poarta patina timpului si pe aceasta vom cauta sa o protejam cat mai bine. Ridurile de pe "tenul" ramei sunt niste firisoare fine, agitate si dense, aproape ca o retea (Foto 25). Intre aceste fisuri delicate cele datorate clacarii elementelor constructive sau nodurilor apar suparator de vizibile, aproape amenintatoare, usor de recunoscut.

Foto 25

Aici ar fi locul catorva explicatii tehnice pentru a intelege mai bine de ce nodurile sunt periculoase in viata ramelor si de ce ramele masive se croiesc neaparat din lemn stratificat (sau laminat). 

Nodurile lemnului

Nodurile nu sunt altceva decat crengile si crengutele copacului. Orice crenguta origineaza din maduva trunchiului sau din maduva (engl. pith) altei crengi din care se dezvolta. Prin sectionarea longitudinala a trunchiului, asa cum stau lucrurile la gater, scandurile si dulapii rezultati poarta in ei, sub forma de noduri, urma crengilor.  
Crengile vii in momentul taierii copacului produc asa numitele noduri albe, necazatoare. Crengile care au murit cu mult inainte de taierea copacului, cu timpul s-au innegrit si uscat, fiind in final coplesite si acoperite, inglobate in masa lemnoasa noua produsa prin cresterea in grosime a trunchiului. Aceste crengi moarte, inghitite de trunchiurile vii si aflate in crestere ne dau asa zisele noduri negre, cazatoare. Nodurile albe crapa, dar nu se desprind din masa lemnoasa inconjuratoare. Cele negre nu crapa dar se desprind. 
Cheresteaua cu noduri este de calitate inferioara. Cu cat nodurile sunt mai multe, mai mari si mai negre, cu atat mai slaba va fi calitatea lemnului respectiv. Din lemnul cu noduri se produc insa furnire interesante, cu care se placheaza mobila, dar in rame nu avem nevoie de noduri pentru ca lemnul tinde sa crape, sa se indoaie si sa se rupa exact la noduri, iar asta este abia un mic "bonus" pe langa alte miscari si transformari ale lemnului despre care am amintit deja.

Nodurile cazatoare (negre) din corpul ramei se extrag si se relipesc la loc dupa ce li s-a indepartat coaja si li s-a curatat cuibul. Deoarece volumul nodului este mai mic decat al gaurii lasate in urma, recomand folosirea unui adeziv ingrosat cu un filler de genul prafului de creta sau prafului de lemn. Adezivii epoxidici, mai scumpi, au calitatea de a umple cavitatile si de aceea pot fi folositi cu succes in acest caz.
Nodurile albe vor crapa adanc dar nu se vor desprinde. Fisurile nodurilor trebuie plombate cu lemn nou sau chituite, apoi se va reface stratul de gesso.

Laminarea lemnului

Lemnul continua sa-si schimbe dimensiunile si forma (sa se curbeze dupa reguli precise) tot timpul. Pentru a opri aceste evolutii si a-l stabiliza, dar si pentru a-i mari volumul si rezistenta fizica, lemnul se lamineaza, adica se lipesc mai multe scanduri intre ele, avand grija sa fie aranjate in asa fel incat sa se incruciseze tendintele naturale de incovoiere si rasucire ale fiecarei scanduri in parte. Cu acest prilej se izoleaza si se anihileaza si forta de reactie a nodurilor. Catargele corabiilor de odinioara erau realizate din lemn astfel laminat si ele rezistau inzecit mai bine decat daca ar fi fost croite din lemnul aceluiasi copac. 
Dupa multi ani laminarea incepe sa se deterioreze si atunci apar fisurile acelea lungi si drepte pe laturile ramei. Odata inceputa deteriorarea laminarii aceasta va continua neabatut pana la evantuala descleiere a partilor ei componente. Nimic nu este etern, dar intre doua rele suntem datori sa-l alegem pe cel mai mic dintre ele si, din punctul de vedere al constructiei ramelor, laminarea ramane solutia incomparabil mai durabila si mai buna decat ar fi fost lemnul "pur sange".

Fisurile legate de delaminare sunt lungi, drepte si urmeaza traseul lipiturii care a inceput sa cedeze. Daca delaminarea se gaseste in fazele incipiente, fisura este fina si mai scurta. Se va deschide cu bisturiul si se va practica un canal in forma de V, in lungul lipiturii originale, indepartandu-se partea de lipitura care a cedat. Acel canal se va inchide apoi cu lemn nou sau, daca nu este profund, se va chitui. Daca insa delaminarea este profunda, fisura va fi si ea proeminenta, larga si pe toata lungimea laminarii. Fisurile profunde invita la o chibzuinta matura in scopul determinarii celor mai bune metode de a o trata pentru ca, pornind de la dorinta de a opri avansul acestui gen de primejdie la integritatea ramei,  se poate ajunge usor la dezmembrarea completa a ramei (si nu doar de la colturi). Pusul laolalta a ramei dupa aceea presupune cunostinte profunde privind constructia ramelor antice. Ma infranez sa intru in amanunte de data asta din teama sa nu inspir un curajos sa se aventureze pe acest taram si sa ruineze o frumoasa si pretioasa rama antica. Acest gen de fisuri este atat de periculoas incat restauratorii prefera adesea sa le acopere "cosmetic", la suprafata, si sa lase unui restaurator nenascut inca o bataie de cap amplificata de trecerea anilor.

Va urma


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com