luni, 21 noiembrie 2011

Despre ramele de epoca si valoarea lor. Ramele Aman si ramele Grigorescu.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                          
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Scurta introducere

Lucrarile de arta si cele artizanale isi sporesc valoarea odata cu scurgerea timpului iar lumea ramelor nu se sustrage nici ea acestei reguli generale. Totusi, valoarea pe piata a doua rame de aproximativ aceeasi marime si gabarit, avand aproximativ aceeasi varsta, poate diferi dramatic de la un caz la altul. Concret, ramele produse in serii comerciale, ramele turnate, ramele Blondel (gulasul acela kitschos de cea mai pura speta) vor continua sa reprezinte o valoare derizorie si dupa trecerea timpului deoarece ele au fost de la bun inceput atat de ieftine si nepretentioase incat multime de oameni si le-au cumparat, decorand peretii cu ele. Prin urmare ele se gasesc din abundenta pe piata locala de vechituri. Cand in lume vor mai fi ramas doar cateva duzini de asemenea rame, abia atunci vor avea probabil si ele o valoare de luat in seama, si asta in ciuda laturii lor estetice mai mult decat dubioase.

In orice perioada au existat, mai mult sau mai putin ascunse marelui public, un manunchi firav de "case, sau familii de rameuri". Unele dintre aceste "case" rezista, la Paris de pilda, in proprietatea aceleasi familii si la aceeasi adresa, de peste 100-150 de ani. Azi au ramas prea putine astfel de manufacturi in lume, ele putand fi numarate pe degetele unei singure maini in tari precum Italia, Franta, Spania, Olanda sau Anglia, altminteri "mari puteri istorice" in domeniul artelor si, evident, al ramelor. (In paranteza fie zis, trebuie sa subliniez ca ROSCA'S este echivalentul romanesc al elitei mondiale in domeniul ramelor si ca, din pacate, suntem si prima manufactura de acest fel in istoria culturii romane.). In asemenea manufacturi au fost create ramele "stil", adica ramele cunoscute printre expertii si istoricii artei ca reprezentand o perioada, o scoala, o tara sau un pictor anume. Unele dintre ramele create aici si-au dobandit un nume propriu, de exemplu, Ludovic al XIV, Ludovic al XV-lea, Regence, Gotic, Baroc, Rococo, Neoclasic, Victorian, Venetian, Florentin, Imperial, Colonial, Federal, Art Nouveau sau Art Deco. La randul lor, scolile de arta au promovat nu doar curente si confrerii artistice, dar si genuri de rame pe care cei din scoala respectiva le utilizau cu precadere, de exemplu Scoala Flamanda, Barbizon, Hudson River, Arts and Crafts, East Lake, Adirondack etc.
Daca la inceput realizatorii de rame isi insuseau un rol obscur, si numele lor nu era retinut de public, pe la sfarsitul secolului al XIX-lea artistii incep sa se implice mult mai activ in alegerea ramelor si chiar deseneaza si comanda sau produc ei insisi rame de o conceptie proprie, rame care ajung sa le poarte numele: Mondrian, Whistler, Prendergast etc. Retineti insa ca exista standarde si criterii foarte exacte care descriu si clasifica ramele "pur sange".

Romania si piata de rame

Romania, din pacate, nu a avut asemenea manufacturi savante de rame si nici nu si-a legat numele de un stil anume. Ramele de adevarata valoare aflate in colectiile si muzeele romanesti provin toate din tarile vest-europene de mare traditie. Artistii plastici cu care ne mandrim, precum Aman si Grigorecu, isi inramau lucrarile in rame stil neoclasic si Barbizon fabricate in Franta. Aman a folosit atat de frecvent rama neoclasica franceza incat la noi rama respectiva a ajuns sa-i poarte numele. Iata cum se prezinta aceasta rama, mai jos.

 fig. 1             Rama neoclasica (Aman)

Una din cele trei rame preferate de Grigorescu a ajuns si ea sa fie cunoscuta ca "rama Grigorescu" (vezi fig. 2), dar el a mai folosit si rame Barbizon si chiar rame... Aman.

Cu permisiunea MNAR

                                              fig. 2                     Rama Grigorescu

Cu permisiunea MNAR

                                           fig. 3                                Rama Barbizon

Cu permisiunea MNAR

Aceste trei imagini sunt edificatoare in ceea ce priveste cele mai bune si cunoscute trei rame de valoare intalnite in Romania.

Rama Aman, neoclasica, a fost o rama extrem de populara in a doua jumatate a secolului XIX fiind intalnita din Rusia si pana in Australia, cu trasaturi aproape neschimbate. O astfel de rama originala este aurita cu foita autentica de aur de 23 sau 23,75 karate si, pentru informatia dvs, in SUA anilor 1995-96 o asemnea rama cu dimensiunile exterioare de aproximativ 50 x 60 cm se vindea "as is", adica goala si nerestaurata inca, cu peste 11.000 de dolari. Astazi pretul acesta pare unul de chilipir. Trebuie insa spus ca pe piata romaneasca nu puteti spera sa vindeti o asemenea rama originala cu pretul unei masini, preturile romanesti fiind inca debile atat in domeniul artei cat si in cel ar ramelor. Daca la marimea si puterea pietei mai adaugam si prejudecatile comerciantilor si colectionarilor (investitorilor) de arta, treaba devine de-a dreptul jenanta. Astfel truditorii de pe taramul gold-artei romanesti considera ca rama nu trebuie sa depaseasca 10% din pretul platit pentru tabloul de inramat. In felul acesta, daca pretul tabloului este unul mincinos, sau daca tabloul a fost obtinut prin donatie, o rama buna, de calitate muzeala, devine o cheltuiala inutila, prohibitiv de scumpa.

Evident ca in Romania se gasesc destule rame de valoare, importate, dar ma indoiesc ca ele mai pot fi depistate prin pietele de vechituri, asa cum spera unii dintre vanatorii de antichitati. Totusi, nu disperati. Chiar in muzeele romanesti sunt destule rame bune care trec drept "oarecare", ascunse fiind  sub fardul gros al vopselelor de bronz vechi de zeci de ani. Cand va gasiti in fata unei rame pe care o suspectati ca fiind valoroasa, incercati sa-i curatati un colt si sa verificati daca a fost sau nu aurita initial cu foita de aur. O rama bastard, o rama facuta pe genunchi, in atelierul unui carpaci, nu va avea nici o sansa sa fi fost aurita in foita adevarata de aur. Aurirea in sine va garanteaza ca va aflati in fata unei rame rare si valoroase. Ramane sa distingeti intre foita adevarata de aur si imitatia ei si pentru asta e util sa retineti ca, spre deosebire de aur, imitatia cocleste, oxideaza si este atacata (innegrita) de acizi si alte substante continand sulf.

Ca o anecdota, va mai spun ca ramele neoclasice (Aman) fusesera initial foarte populare si raspandite in America de Nord. Existau toate conditiile ca aceasta rama sa devina o antichitate relativ ieftina datorita abundentei exemplarelor care ar fi supravietuit. A fost insa "vanata" cu salbaticie pentru aurul depus pe ele. Mii de rame au fost arse cu unicul scop de a recupera cele cateva grame bune de aur pe care le contine orice rama din aceasta clasa. Astfel populatia nord-americana de rame neoclasice a scazut dramatic si asta se reflecta in preturile ridicate platite astazi pentru asemenea rame. De altfel, daca ma gandesc bine, as putea sa va mai furnizez o informatie suplimentara, din dorinta de a va ajuta sa va creionati mai bine niste idei si rapoarte clare din teritoriul ramelor de adevarata valoare. Astfel, nu veti fi surprinsi sa aflati ca o rama antica originala e mult, mult mai scumpa decat o reproducere de mare acuratete a aceleasi rame ( a propos, o restaurare poate fi mai scumpa decat o reproducere). Una e o antichitate, originala, cealalta este abia o reproducere. Va voi uimi insa spunandu-va ca recent, Eli Wilner din New York, a terminat de executat, la comanda, dupa planurile originale ale arhitectilor, copia (deci reproducerea) unei rame celebre, disparuta in urma cu mai bine de un secol. Rama originala incadra lucrarea din 1851 a germanului Emanuel Gothlieb Leutzer, tabloul intitulat "George Washington traverseaza raul Delaware" (realizat la 1851, in Germania), opera aflata, din 1894, in patrimoniul Muzeului Metropolitan din New York. O echipa de 14 oameni a lucrat aproape doi ani la acest proiect, la aurirea caruia s-au consumat 8,5 livre de aur (peste 4 kg aur). Cu ai sai 12 x 21 picioare amplitudine, pretul aceastei REPRODUCERI de rama antica era initial estimat sa depaseasca cu putin suma de 500.000 de dollari. In 2011 pretul final ajunsese la 850.000 de dolari. Din pacate nu am gasit inca o imagine a tabloului inramat in noua sa rama, dar cam asa arata tabloul... Atacul de la Smardan in varianta americana


In concluzie, exista fotbal in Rai, dar si bani in comertul cu arta si rame antice, chiar aici, pe pamant. ;)))


................................................................................................................................................................................................................
PS: Au mai tecut niste zile si de data asta norocul a fost de partea mea. Cu permisiunea si incurajarea personala a d-lui Eli Wilner, luati de va minunati de aici.Washington Crossing the Delaware
Pentru cei curiosi postam si niste detalii. Retineti ca rama are 21 picioare lungime, adica 6,4 metri.
Washington Crossing the Delaware

Washington Crossing the Delaware


Un pic prea famboyanta pentru gusturile noastre actuale, aceasta lucrare este copia fidela a ramei originale si atrage asupra picturii aura si grandoare pe care autorul si le-a dorit in legatura cu tabloul si subiectul acestuia. In imprejurarile imortalizate in acest tablou George Washington trimitea lumii vestea victoriei de la Trenton asupra englezilor, in 1776, printr-o scrisoare care incepea cam asa: "Atunci cand doar speranta si virtutea mai supravietuiau frigului iernii, ..." Wow, cata poezie in limbajul unui politician! Mai mult chiar, al unui militar de cariera!!



---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a textelor si imaginilor publicate de Cornel Rosca pe acest blog este strict interzisa fara aprobarea scrisa a autorului (adresa de contact: rameRoscas@aol.com). Va multumesc pentru intelegere.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu