luni, 30 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IV-a). Repararea lemnului ramei.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                           
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Dupa cum am aratat in precedenta postare, cele doua rame neoclasice Aman traversasera ultimii mai bine de o suta de ani nu fara urmari si ranile timpului trebuiau a fi remediate. Daunele suferite in timp de aceste rame cuprind:
a) lipsa unor ornamente aplicate, (foto 13 si 14),
b) sparturi masive si parti lipsa datorate unor accidente din trecut, (foto 11 si 12),
c) deschiderea si fisurarea imbinarilor, la colturile ramelor, ca urmare a uscarii lemnului, (foto 15),
d) fisuri datorare delaminarii lemnului (foto 16),
e) fisuri datorate nodurilor (foto 17),
f) fisuri datorate subrezirii imbinarilor (foto 18),
g) muchii zdrelite si lipsa, (foto 12),
h) suprafata de aur erodata pana la disparitia totala a aurului, (foto 19 si toate celelalte),
i) reparatii superficiale executate in trecut si acoperite cu vopsea de bronz, (foto 13 si 16).
Imaginile mentionate mai sus sunt postate in context. Cautati postarea care trateaza etapa respectiva

In continuare vom descrie procedeele folosite pentru remedierea urmarilor fiecaruia dintre defectele si accidentele enumerater mai sus.


A) Repararea sparturilor masive si a partilor lipsa din corpul lemnos al ramei


Acest gen de defecte se prezinta ca in imaginile 11 si 12 de mai jos

Foto 11

Foto 12

Iata si cum se prezinta sparturile cu pricina atunci cand sunt privite din spatele ramei (foto 11.1 si 12.1)

Foto 11.1

Foto 12.1

In astfel de situatii intotdeauna vom salva si refolosi partile originale iar portiunile lipsa le vom reface din lemn nou. De retinut ca lemnul oxideaza in timp. Culoarea brun inchis a lemnului vechi va arata exact acest lucru. Aceste suprafete brunate nu pot fi lipite cu succes, indiferent ce metoda sau adezivi am folosi. Suprafetele lemnoase ce urmeaza a fi lipite trebuie "primenite" intotdeauna (chiar daca culoarea lemnului este inca vie), daca suprafetele respective au fost expuse aerului pentru cateva zile. Cateva zile de repaos a lemnului sunt suficiente pentru ca suprafetele ce urmeaza a fi lipite sa oxideze iar lipitura sa isi piarda considerabil din rezistenta si eficacitate. Cum curatati si primeniti partile ce urmeaza a fi lipite este o chestiune ce tine de cunostintele si judecata fiecarui restaurator. La nevoie se vor imagina dispozitive si tehnici speciale care sa va usureze munca. In cel mai rau caz partile de lemn se desprind complet, se curata si se reataseaza exact in locurile de unde au provenit. Pentru a lipi doua suprafete plane intre ele (cazul cel mai simplu pe care-l ofer doar pentru a exemplifica rigorile procedeului), in conditiile in care suprafetele de lipit au fost fasonate cu mai multe zile in urma, acestea se rascheteaza usor pentru a improspata suprafetele cu pricina, avand totodata grija sa nu le deformam cu acest prilej. 

Dar sa revenim la repararea insertiei faramate. Dupa curatarea sparturilor respective de praf si oxizi, am folosit acetatul polivinilic (aracetul) pentru a reatasa ferm acele parti de corpul ramei. Daca dorim sa fim extrem de rigurosi, putem folosi cleiul de oase pentru aceasta operatie, acesta fiind adezivul predilect al vechilor rameuri. Cleiul de oase este insa un adeziv reversibil la umezeala si caldura iar lipitura noastra era una extrem de fina, usor de ruinat pe parcursul procedeelor umede succesive de refacere a suprafetelor reparate. Aplicarea catorva straturi de gesso sotile ar fi reactivat cleiul de oase din lipitura cu consecinta ca partile lipite cu truda si migala s-ar fi putut desprinde. Pentru a evita acest risc am preferat sa folosim aracetul, un adeziv care, desi poate fi subtiat cu apa, devine insolubil dupa uscare. 

De obicei doua bucati de lemn sunt presate impreuna pe durata lipirii lor cu ajutorul clemelor de tamplarie. In cazul restaurarilor de rame aceste cleme se dovedesc a fi niste instrumente mult prea rudimentare pentru a le putea folosi. Imaginatia tehnica si practiaca specialistului va descoperi procedee noi si eficace de substituire a clemelor. Retineti ca in aceste imprejurari de mare ajutor s-ar putea sa va fie benzile elastice, ata de cusut, firul de nylon sau banda de mascare. Noi am recurs la banda de mascare pentru a sustine gentil si tostusi destul de ferm partile de lemn pe durata lipirii lor (foto 11.2 si 11.3).

Foto 11.2

Foto 11.3

Portiunile lipsa se vor reface din lemn nou, lemn care se debiteaza si se fasoneaza in functie de necesitati, prin daltuire si slefuire (foto 12.2). 

Foto 12.2

Dupa uscare, ranile din suprafata de gesso a ramei se chituiesc si se reacopera cu gesso nou. Deoarece chitul are o alta compozitie si densitate decat gesso, reparatia executata doar cu chit va fi suparator de vizibila dupa aurire. De aceea chitul  se aplica doar sub nivelul suprafetei de gesso, urmand ca diferenta sa fie completata cu straturi succesive de gesso nou aplicat cat mai economic, de-a lungul cicatricii ramei, pana cand noul gesso depaseste in inaltime nivelul suprafetei originale. Excesul se va nivela prin diverse procedee. De ce nu doar prin sefuire? Pentru ca suprafata antica de gesso s-ar putea sa nu fi fost finisata prin slefuire si, procedand la slefuire, modificam textura suprafetei in mod considerabil iar lucrul acesta se va recunoaste in chip suparator dupa aurire. Este ca si cum o suprafata de nisip a fost initial greblata uniform, cineva a calcat pe portiunea greblata si apoi a incercat sa stearga urmele netezind nisipul cu palma sau cu lopata. Locul in care s-a intervenit astfel va fi imediat evident pana si in ochii neinitiatilor. Doar daca folosim o grebla cu aceeasi dantura ca si cea originala vom putea reface suprafata de o maniera care sa faca reparatia noastra imperceptibila. Citirea corecta si intelegerea procedeelor folosite de constructorul original al ramei sunt esentiale in restaurarea cu succes a ramelor la standarde de calitate acceptate de marile muzee. Nu intamplator gasim lupe foarte puternice si chiar un microscop in arsenalul restauratorului modern. 

Va urma

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

vineri, 20 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.







*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


       
 
Foto 09
        
                       Foto 10                                                          

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.
Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si inauntru era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman pe parcursul timpului.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15
                                                                                                                                 VA URMA


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari
1. Te pricepi s-o faci bine?
2. Cat costa lucrarea? si
3. Cat dureaza?
Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si articolele publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau muzeal pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor crapaturi specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o lipitura subrezita in lemn, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu poate trece peste aceste defecte si trebuie sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 
Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe care l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 04)

Foto. 04

Foto 05

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 05 si 06), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 04), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 04) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 06

 Foto 07

Foto 08
  
Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe care o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 07 si 08). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.


Va continua

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com


Restaurarea unor rame Aman (partea a I-a). Scurt istoric al ramelor Aman.





*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


Scurt istoric al ramelor Aman

Aman a folosit ramele contemporane lui iar dintre acestea una i-a placut atat de mult incat a folosit-o destul de des pentru ca, dupa ani, expertii romani sa o eticheteze drept "rama Aman".  Iat-o mai jos in varianta ei franceza (Foto 01) si apoi in cea americana (Foto 02).

Foto 01

Foto 02

Vorbim aici despre neoclasicul francez, rama cu caneluri paralele si perpendiculare pe toata lungimea concava a panoului frontal, panou care la colturi este impodobit cu frumoase frunze de acant. In interiorul acestor rame gasim una sau chiar mai multe rame, mici si delicate, cu suprafete in trepte delimitate cu siraguri de ornamente filigranate sub forma de perle sau scroll. Aceste insertii sunt uneori numite impropriu paspartura. Suprafetele laterale sunt tot concave si se sfarsesc printr-o treapta de aproximativ 1 cm pe care un alt ornament filigranat ce curge de jur imprejurul ramei isi afla locul. Apexul ramelor acestora cunoaste doua solutii. Cea mai populara dintre ele o vedeti in fotografia 01si 02 si consta intr-un ornament de tip lantisor care curge intre doua borduri paralele suprainaltate. O alta versiune are un colan din frunze de laur, mai rar de stejar, plasat pe o platforma aflata in planul celor doua borduri paralele.
Foto 03

Rama asta isi trage sevele dintr-un tip de rame Ludovic al XVI-lea (vezi foto 03) si a fost atat de populara in ultima parte a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX incat o intalnim practic pretutindeni in lume, cu foarte mici diferente regionale. De pilda, diferenta intre varianta franceza si cea britanica /americana/ este foarte subtila si consta, in principal, in latimea spatiului dintre canelurile sculptate in panou. Cele franceze au distantele putin mai mari, benzile luminoase citindu-se mai late, iar frunzele de acant sunt ceva mai masive si mai viguros lucrate. Atat.

Rostul restaurarii ramelor

Doua dintre ramele Aman, primite spre restaurare din partea Muzeului de Arta al Craiovei, erau de acest tip, iar celelalte patru (dintre care trei aveau si spandrel oval -un fel de paspartura realizata din lemn) erau, din punct de vedere stilistic, un hibrid de Ludovic al XV-lea. Toate aceste 6 rame aveau ornamentatia aplicata  dintr-o masa termoplastica, prima masa plastica organica inventata de oameni, masa care are proprietatea ca atunci cand este fierbinte ia diverse forme, prin presare in matrite, iar ulterior, dupa racire, retine acele forme si ramane flexibila, putand fi mulata pe suprafata ramelor. Fixarea acestui tip de ornamente pe suprafata ramei se face prin reactivarea cleiului de oase din masa acestora, respectiv prin simpla aburire controlata a reversului lor. Odata cu uscarea ornamentelor, ele devin dure si casante, precum ceramica, si pot fi ciobite prin lovire.

Nu doar loviturile, ci si miscarile sezoniere dramatice ale lemnului, miscari datorate absorbirii ciclice a umiditatii din atmosfera, vara, si cedarii acesteia catre mediul inconjurator, iarna, fac ca ornamentele de pe rame sa se fisureze si chiar sa se desprinda in timp. Uscarea si modificarile dimensionale sezoniere ale lemnului sunt responsabile si de desfacerea ramelor din lemn la partea interioara a imbinarilor. Cu timpul pana si cele mai bune imbinari cedeaza complet la colturi, pe masura ce cleiul care le uneste se fisureza si se faramiteaza sub actiunea schimbarilor repetate de umiditate dar si a bacteriilor. Acestea sunt transformari inevitabile care tin de procesul natural de imbatranire al lemnului din rame. Interventia restauratorului devine imperios necesara in aceasta faza pentru ca degradarea ramelor, odata inceputa, este un proces accelerat de descompunere ce duce inexorabil spre distrugerea ireparabila a ramei. Temperatura si umiditatea constanta din interiorul muzeelor mari si bine dotate intarzie considerabil acest proces de imbatranire. Acelasi efect de conservare si prelungire a vietii obiectelor din lemn il are si restaurarea facuta in mod profesionist.


Va continua


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

luni, 16 ianuarie 2012

RESTAURARI de RAME ANTICE




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 
  
Muzica veche romaneasca si cafeaua fac orice munca migaloasa mai placuta

Blogul Rame Roscas a ajuns sa fie un pic cam stufos si eclectic pentru gusturile mele. Mai mult,  ma tem ca cititorii mei, neavand absolut aceleasi preferinte si preocupari ca si mine, vor ajunge sa ma citeasca doar pe sarite, in speranta de a gasi raspunsuri concrete la ceea ce-i intereseaza mai tare, sa zicem, aurirea, restaurarea ramelor, alegerea pasparturilor etc. Pentru cei avansati deja in pasiunea lor pentru arta ramelor am deschis un blog paralel care este dedicat restaurarii ramelor. Tot intr-un blog diferit as vrea sa adun acele materialele trecute si viitoare legate de producerea firmelor traditionale din lemn sculptat, pictat si aurit, subiect care, din ce-mi arata statisticile, se bucura de mai mult interes decat cel al ramelor. Ce rost are sa cauti firme sau vitrine scrise cu aur printre rame si viceversa? Daca as publica chestiuni tehnice aici, printre cozerii, m-as simti de parca le-as ascunde indaratul unor paravane. Desigur ca motoarele de cautare ar avea grija sa le gaseasca oricat de bine ar fi ele "ascunse", dar important ramane ceea ce simt eu si cred ca ar fi mai bine. Voi copia postarile vechi relevante in continutul noilor bloguri specializate, lasand acest blog nemodificat. Insa pe viitor voi continua a scrie in paralel pe mai multe bloguri personale, avand grija sa va reamintesc periodic despre existenta lor.

Pentru cei interesati de restaurarea ramelor am de facut urmatorul anunt: retineti si vizitati urmatoarea adresa: www.RestaurariRameAntice.blogspot.com

DIN CUPRINS

"........este un blog tehnic care se adreseaza in special profesionistilor si cunoscatorilor din Romania, dar m-as bucura sa stiu ca exista si ...mireni atrasi de acest domeniu. Deschid aceasta usa din dorinta de a educa si transmite cate ceva din multele invatate de mine pe parcursul a trei decenii de viata profesionala dedicate exclusiv ramelor de cea mai inalta calitate posibila: ramele de calitate muzeala. Pe cei interesati in general doar de constructia si designul ramelor precum si de inramari, ii indemn sa-mi citeasca postarile din blogul Rame Roscas, blog care se gaseste la adresa www.RameRoscas.blogspot.com Acest din urma blog a devenit prea stufos si eclectic tratand de-a valma despre rame, firme traditionale, aurire si scriituri de aur pe vitrine etc. Voi crea mai multe bloguri separate dedicate fiecaruia dintre aceste domenii in parte.


Ramele antice 

Ramele antice sunt considerate astazi a fi extrem de valoroase prin arta si mestesugul lor greu de egalat si pentru ca ele insotesc, protejeaza si complimenteaza valori de arta inestimabile. Fiind comandate cu mult inainte de a sti ce urmau sa gazduiasca, ramele trecutului mai indepartat erau privite ca elemente decorative care tineau mai degraba de arta arhitecturii decat de cea a pictorului, la fel cum rafturile tin mai degraba de corpul bibliotecilor decat de cartile pe care le contin. In aceste imprejurari nu de putine ori ramele erau mai scumpe decat tablourile. Astazi gasim firesc raportul invers de valoare intre tablou si rama sa. Fapt e ca pe o piata evoluata a artei, asa cum cea romaneasca inca nu a ajuns sa fie, pana si reproducerile de rame antice ajung sa fie pretuite in mii si chiar sute de mii de dolari, cum ne arata si cazul ramei pentru tabloul "George Washington trecand raul Delaware", rama pentru care Metropolitan Museum a platit anul trecut (2011) mai bine de jumatate de milion de dolari.


Valoarea ramelor antice

In decursul istoriei tablourile si-au pierdut adesea ramele originale, atunci cand erau ascunse din calea cotropitorilor sau hotilor, ori atunci cand chiar cadeau in mainile lor. Aceasta situatie a facut ca pretul ramelor antice sa fie unul astronomic si de asemenea a facut posibila prospera piata a reproducerilor de rame antice. Fiind de neinlocuit, ramele antice sunt intotdeauna restaurate, de preferat fara teama de costuri si fara a face rabat la calitate, pe principiul ca o reparatie bine facuta si mai costisitoare este in final mai profitabila decat zece reparatii ieftine, dar proaste.  Din nefericire, in Romania exista nu doar traditia lucrurilor facute de mantuiala dar si prejudecata periculoasa si primitiva potrivit careia o rama valoreaza maximum 10% din valoarea tabloului. Cum piata de arta din Romania nu este una foarte importanta si tablourile se vand la preturi relativ mici, bugetele alocate ramelor sunt infime iar grija pentru restaurarea si conservarea lor este mereu abandonata, ori lasata urmasilor, pe motiv ca ar fi prea scump sa le restaurezi. In aceste conditii restaurarile de rame sunt sumare si superficial facute, atunci cand nu lipsesc cu desavarsire, iar zgarcenia aceasta nu poate incuraja nicicum aparitia si perfectionarea unor restauratori de rame profesionisti, aici, in Romania. Eu am deprins tot ceea ce stiu despre restaurarea ramelor antice in afara Romaniei, avand rarisima sansa de a invata si lucra pe rame valoroase care incadrau tablouri de Rembrandt, Titian, Matisse, Goya, Picasso etc. 






Orice rama mai veche de 100 de ani este o antichitate si are prin urmare un pret ceva mai piperat pentru faptul ca a supravietuit sa ne reaminteasca de alte epoci. Dar nu orice rama antica este neaparat si foarte valoroasa. Cele fara "pedigree" nu ajung sa coste cat o mana si un picior. Ca sa ilustrez, de exemplu, ramele "blondel" nu vor fi considerte prea curand rame scumpe pentru ca, pe de o parte, au fost produse din abundenta, iar pe de alta parte sunt niste biete kitschuri artizanale. Cand in toata lumea vor mai fi supravietuit doar cateva "blondeluri" e de presupus ca atunci raritatea lor le-ar face mult mai pretioase iar stilul lor naiv si constipat ar fi asociat erei "proletari din toate tarile uniti-va" sau cam asa ceva. Prin contrast, o rama antica valoroasa poate costa usor zeci sau sute de mii de dollari. Ele sunt atat de ravnite incat, in doua sau trei randuri, la New York, am avut de LUNGIT si LATIT cu cativa inch niste rame antice pretioase pentru a se potrivi unor tablouri ramase fara ramele lor originale. A trebuit sa adaug ramelor "carne si oase", facandu-le mai mari, si toate astea fara a lasa urme vizibile la exterior. Trebuie subliniat insa ca lucrarile de genul acesta nu sunt lasate pe mana restauratorilor din stafful muzeelor nici macar la Metropolitan sau Louvre, ci ele sunt intotdeauna incredintate unor ateliere specializate in restaurari ample si complexe, ateliere mult mai bine dotate si pregatite pentru asemenea interventii. In aceste ateliere ramele antice pot fi chiar recreate si reproduse pana la falsificare, in timp ce in atelierul restauratorului de rame ele sunt doar consolidate si machiate ca sa para mai sanatoase decat sunt ele in realitate.... (urmariti in continuarea blogul RESTAURARI RAME ANTICE).

ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.


Va continua


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

vineri, 13 ianuarie 2012

Tablouri in rame ROSCA'S




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                        
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 
 
         "Povestitorul"                     Clik aici pentru un  SCURT DOCUMENTAR VIDEO
                                                       demonstrand ramele Roscas si oamenii din spatele lor 
                                                                    

Asa cum presupun ca deja cunoasteti, ROSCA'S SRL produce manual, la comanda, rame de calitate muzeala. Prin asta intelegem acele lucrari de incadrare care,  prin virtutile lor specifice ce tin de maestrie, arta si/sau acuratete istorica sunt predestinate a ajunge piese de patrimoniu, in tara ca si in strainatate. M-am gandit ca ati fi poate curiosi sa vedeti cateva dintre tablourile care au capatat o incadrare Rosca's in ultima vreme.

Cele mai spectaculoase lucrari au fost poate cele doua rame originale, in stilul Art Nouveau, care incadreaza doua picturi alegorice de St. Luchian, respectiv Primavara si Vara, tablouri aflate in patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei.
 
  "Primavara", panou alegoric de St. Luchian (MNAR)
"Vara" panou alegoric de St. Luchian (MNAR)

Cu dimensiunile lor generoase de aproape doi metri lungime, aceste rame au necesitat doua luni pentru a fi concepute si alte doua pentru a fi realizate.
In aceeasi clasa de rame care au intrat direct in patrimoniul celui mai mare muzeu de arta al Romaniei se numara inca sase rame pentru tablouri semnate de N. Grigorescu. Hai sa revedem trei dintre stilurile de rame folosite in acest caz.
"Taran pe camp" de N. Grigorescu (MNAR)

"Toamna" de N. Grigorescu (MNAR)

"Car cu boi pe inserat" de N. Grigorescu (MNAR)
Despre aceste rame nu voi mai adauga nimic deoarece v-am spus destule in postarea anterioara.

Si alt car cu boi de acelasi N. Grigorescu, colectie particulara.

"Atacul de la Smardan" de Nicolae Grigorescu, in patrimoniul Muzeului de Arta Craiova

"Aratura", de Ion Andreescu, a primit in Ianuarie 2013 o incadrare noua, o reproducere de neoclasic francez din secolul XIX. Colectie particulara.

Iata mai jos trei miniaturi de Th. Aman, lucrari din colectia Muzeului de Arta Craiova




Si in continuare o rama cu totul speciala. A fost reprodusa dupa unica imagine accesibila pe internet a originalului aflat in Colectia Regala Britanicxa.

Reproducerea in petite point a tabloului "Miriam's Song of Praize" de Wilhelm Hensel (1836) a fost inramata intr-o rama ROSCA'S inspirata de rama originala a tabloului aflat in colectia de arta a casei regale britanice. 

Iata si doua dintre lucrarile lui Th. Pallady, lucrari aflate azi in patrimoniul Muzeului de Arta al Craiovei, lucrari care au fost inramate intr-un mod inedit, in vara anului 2010.  

"Nud" de Th. Aman (MA Craiova)

"Natura statica" de Th. Pallady (MA Craiova)

Tablourile acestea le-am inramat ca un omagiu tacut adus profesorului meu de desen dintr-a 6-a, de la Scoala Generala nr 10 din Timisoara, dl. Poleacu, de la care am deprins primele notiuni de arta si am primit primele incurajari la desen si pictura. El se folosise atunci de pictura lui Pallady pentru a educa si dirija gustul copiilor spre frumoasa lume a artei plastice. 
Urmeaza un alt Pallady inramat, la cererea proprietarului sau, intr-un chip simplu si conservator, fara risipa de imaginatie.

Urmeaza alte cateva lucrari de Th. Pallady, de data asta din patrimoniul Muzeului de Arta Craiova.





In schimb "Portretul unui carturar", ulei de autor necunoscut din Scoala Olandeza (mai kos), a beneficiat de o inramare deosebit depotrivita, nu doar ca stil, dar si din punct de vedere al finisajului ales.

 
Urmatorul tablou imi este foarte drag pentru ca am salvat o ruina de rama si am facut-o sa arate si sa comunice magnific cu tabloul lui Theodorescu Sion. In schimb n-as mai accepta sa lucrez vreodata pentru cel care mi-a comandat aceasta lucrare. Dupa atata vreme inca nu m-am atins de plata primita de la el si as inrama banii aia, ca pe o diploma de meschinarie si ignoranta, daca ar purta chipul sau semnatura celui care mi i-a dat.

 
"Fratii", de Ion Theodorescu-Sion. Tabloul a fost reincadrat in aceasta rama Stoenescu/Montparnasse/, un fel de Ludovic al XIV-lea "balcanizat". Contributia Rosca's de data asta s-a rezumat la restaurarea si refinisarea ramei vechi si aproape ruinata prin interventia unui pretins restaurator, precum si confectionarea insertiei care a facut posibila utilizarea ramei cu un tablou de dimensiuni considerabil mai mici. 
Deasupra este un tablou de dimensiuni mari semnat de Eustatiu Stoenescu, intitulat "Satra", si care se gaseste in patrimoniul Muzeului de Arta Craiova. Am ales sa-i fac o rama "tiganeasca" al carei profil modest a fost la sfarsit placat in intregime cu foi de cupru lucrate cu ciocanul si patinate chimic. Mai jos redau si o imagine de detaliu a acestei rame lungi de 4,2 m si avand un profil lat de 27 cm. Pe panoul neted frontal poate fi remarcat si numele producatorului -ROSCA'S- stantat in metalul ramei.
Cum rama aceasta mi-ar fi blocat in intregime fluxurile tehnologice in atelier si n-ar fi putuf fi scoasa nici pe usi si nici pe ferestre, am profitat de vremea buna a lunii August 2014 pentru a o construi in curtea atelierului, sub cerul liber! Va asigur ca la producerea acestei rame a fost nevoie de toata stiinta acumulata in peste trei decenii de experienta. Practic am lucrat fara a avea o masa de lucru iar rama a fost conceputa ca un monolit, fiind realmente "zidita" din bucati potrivite de lemn asa cum s-ar construi o casa din caramizi si mortar. Practic vorbind, ea este indestructibila, fiind fiind realizata precum o singura bucata masiva de lemn care coteste la colturi fara a se intrerupe nicaieri.
In continuare vedem o imagine pe care am recuperat-o din website-ul unui client american.

Aici vedeti un exemplu, din anul 2007, de folosire a ramelor ROSCA'S de catre Collector's Art Group din Cincinnati, USA (http://www.collectorsartgroup.com/fine_art.html). In stanga este fotografiat tabloul sheikului inainte si apoi, in dreapta, dupa reinramarea sa in rama ROSCA'S. Diferenta este impresionanta, dar sa recunoastem ca nici vechea rama nu dadea chiar rau.

Una din Cosmogoniile lui Horia Damian, colectie particulra, inramata intr-o rama float ROSCA'S, lata de 12cm, finisata in argint patinat.


"Nostalgia Timpului Pierdut", de Spiru Vergulescu, tablou aflat in colectie particulara, a fost inramat intr-o rama ornata cu elemente pastiglia argintate si patinate.

O icoana greceasca din secolul XIX in rama ROSCA'S.

Si o icoana ruseasca, din acelasi secol XIX, inramata ruseste la atelierul  ROSCA'S

In continuare, doua lucrari de Schweitzer-Cumpana inramate in Decembrie 2011.



Vedeti in contin uare niste tablouri de Mircea Novac "imbracate" in rame Rosca's. Mircea e cel care a insistat sa-i "semnez" ramele asa cum si el isi semneaza lucrarile. Pentru a-i face pe plac, am inceput sa pansonez pe spatele lor numele firmei. Ii dau astfel satisfactie, dar sunt convins ca usurez si munca colectionarilor si muzeografilor nenascuti inca. Cu toate astea, trebuie subliniat ca doua decenii  mii de rame Rosca's au fost prefirate prin diverse muzee si colectii americane fara a fi mai fi fost marcate cumva anume. Din  aceasta pricina unele dintre ele vor ajunge a fi atribuite altor manufacturi, desi majoritatea au acel inefabil "quelque chose uniquement Rosca's", poate la fel de pregnant precum o semnatura. 


Iata si un un detaliu al ramei de mai sus.

"Portocala" de Maurice Mircea Novac
"Nud la malul marii, in Ikaria" M. M. Novac

Faimoasa Float Frame in profil "L" inventata prin anii 60 de artistul si rameurul american Bob Kulicke. Lucrare din ciclul Ikariotica de M. M. Novac. 

Cu atelierul inchis pentru renovare, sculptorul Marcel Voinea devine pictor. Dar pana si pictura lui are volum, el modeland in pasta subiectele tablourilor sale pe care apoi le insufleteste prin culori pamantii, abia ghicite pe alocuri. Rezultatul obtinut imi aminteste de o fresca romana antica pentru care motiv vad pictura sa imbracata in rame de tip tabernacul finisate in stil pietros si spalat de vreme, precum vedeti mai jos.


Pictura naiva ar beneficia de pe urma unei rame naive cu cioplituri. Din nefericire nu-i usor sa faci pe naivul si rama incizata de mai jos a iesit prea "savant" mesterita pentru ce mi-as fi dorit eu.

Amicul meu din Cluj, ing. Dan Mihalcea, insista mereu sa scriu o "Biblie a ramelor" si avea obsesia unui stil romanesc, folcloric de rama pe care si-o imagina fiind din lemn cu incrustatii. I-am facut pe plac cu aceasta  rama "neo-romaneasca" pentru lucrarea naivului I. Maric. 

Dar ce spuneti acum despre pastelul urmator si felul in care a fost el inramat? Sper sa va placa. 


Iata mai jos o serie de lucrari de Silviu Barsanu, artistul Craiovean de o febrilitate si energie artistica coplesitoare si de neinteles pentru cei mai multi dintre noi. Iata pentru inceput tabloul lui de suflet intitulat Mancatorii de macaroane, un tablou ca un autoportret extrem de reusit, urmat de alte cateva lucrari, prilejuri numai bune sa exhibam si niste rame ROSCA'S dintre cele mai variate. 

"Mancatorii de macaroane" de Silviu Barsanu

"Mancatorul de porumb" de Silviu Barsanu

"Omul martoaga" de S. Barsanu

Silviu Barsanu este cunoscut pentru "minuturile" lui pictate direct pe placi de patefon. Iata trei dintre ele mai jos.



Alte patru lucrari de acelasi autor, grafica inramata in rama confectionata din fier cornier, plus doua desene si o acuarela inramate cu ceva mai multa delicatete.
"Dumnezeu bolnav" de Silviu Barsanu




Iata si un soi de rama tip "shadow box". Ea a fost conceputa special pentru doi pesti din piele decupata si pictata de acelasi Silviu Barsanu. Pana a fi fost inramati, pestii eau ganditi ca pictura cin etica, asa, atarnand de un  fir de nylon si rotindu-se lenes in curentii de aer ai incaperii. Prin inramare pestii continua sa pluteasca in interiorul ramei conceputa special pentru ei.


Va ofer si doua studii de inramare pe marginea unor tablouri semnate M. Olteanu. In primul caz, pentru atmosfera, rama are cateva detalii sculptate sugerand niste paramele marinaresti. Masivitatea si sobrietatea geometrica a ramei "aduna" si "disciplineaza" vibratia coloristica a tabloului. In al doilea caz am propus o rama float, simpla, argintie, care evita concurenta cu tabloul pentru atentia privitorului, ceea ce este de fapt preferabil in orice inramare.

Urmeaza un tablou de Vasile Grigore. Tabloul, in tempera pe hartie bej de impachetat (craft paper), are putina culoare si tuse foarte severe. Alegerea unei rame negre subtiri, cu un discret design argintat, incizat in lemn, a fost o algere buna.  Paspartura insa mi-a ridicat niste probleme in  sensul ca orice paspartura comerciala as fi folosit ea/ele ar fi aratat fie prea colorata/e fie prea eleganta/e. In cele din urma am opta pentru banala mucava, culoare acesteia regasinduse in griurile tabloului iar asprimea si imperfectiunile ei comunicand bine cu lipsa de ifose a tabloului. Am mai folosit si un filet argintiu pentru a integra mai bine lucrarea in rama cu asemanatoare muchii argintii.  
Restaurantul "La Mielu", tempera de Vasile Grigore
Doua acuarele, semnate C. Voicinschi, inramate in atelierele ROSCAS. 

Aceasta este o rama masiva, spectaculoasa, de 10 x 10 cm in sectiune sau chiar mai mult. Rama a fostplacata cu foi de cupru debitate intentionat in mod inegal pentru a contraria si destabiliza prin asimetria ei. Aceasta este una din acele rame construite experimental, de dragul formei, fara a avea ceva anume de incadrat in ea. Imi imaginez ca avand atata forta nu se vor gasi prea usor tablouri sa i se potriveasca.  Am gandit-o insa pentru America, si mai exact pentru un anumit tip de pictura navala si industriala care ar arata bine in astfel de rame. Oglinzile si vitraliile arata si ele bine atunci cand sunt  incadrate in maniarea aceasta.
Daca vi se pare ciudat acest vitraliu realizat de Ema Dica, aveti dreptate! Pentru a putea "functiona" in chip de tablou, adica rezemat de perete, si nu de vitraliu propriuzis, am aurit spatele vitraliului si foita respectiva reflecta intr-un chip mai putin spectaculos, dar totusi neasteptat, lumina ambianta. Despre culori va pot spune ca au devenit mai puternice si ca au virat, natural, spre galben, ceea ce reprezinta un castig. Mie unul imi place.

Aceasta rama ROSCA'S este o buna exemplificare a ramelor construite special pentru tabloul pe care-l inrameaza. Astfel de rame nu pot fi obtinute din baghetele prefabricate ale atelierelor obisnuite de rame. Aici profilul simplu a fost ales sa corespunda acestei lucrari moderne iar designul, culoarea si finisarea au fost realizate pe rama din lemn abia dupa ce aceasta a fost croita si incheiata. Altfel nici n-ar fi posibil sa avem o ornamentie Art Nouveau distincta la colturi si pe mijlocul laturilor. Astfel de rame sunt de fapt unicate si n-ar putea fi schimbate/folosite cu alte lucrari decat cele pentru care au fost realizate pentru ca modificarile dimensionale ar distruge designul si ar sacrifica estetica ramei.

Hai sa privim si spre alte exemple de rame originale (de design) construite cu grija de a pune in valoare lucrarile de arta pe care le incadreaza. Pentru inceput, o rama pastiglia in stil Montparnasse.
A doua lucrare din grupul de mai jos este un basorelief cu cai, de Mircea Irimescu, inramat intr-o rama simpla imbracata in folie de cupru.

 Daca mai sus vedeti un mic bazorelief inramat, aflati ca se pot inrama aproape orice alte obiecte printre care enumar, la intamplare, doar cele cateva care imi vin in minte: steaguri, esarfe, crose si casti de hokey, manusi de box, manusi, bate si mingi de baseball, tricouri, primii pantofi ai copiilor dvs, jucarii, voalul, pantofii sau buchetul miresei, pipa si ochelarii bunicului, briceagul si undita pescarului, flori presate, scrisori de dragoste obiecte de lenjerie sau toaleta... Practic orice! Cel mai ciudat obiect despre care am stiinta ca ar fi fost inramat vreodata era balega uscata a unui elefant, un "trofeu" adus in America de catre un turist intors dintr-o minunata vacanta africana.  Iata mai jos un stilou Mont Blanc cu care s-a pecetluit un contract extrem de valoros cu o firma japoneza. Stiloul respectiv a devenit istoric pentru firma romaneasca si de aceea mi-a fost trimis spre inramare. Textul"shikata ga nai" inseamna in japoneza ceva in genul "nu mai dam inapoi, mergem inainte!". Dati clik pe imagine pentru a o vedea marita.

Iata in continuare o icoana semnata Rina si Ilie Delureanu 1889. Stranepotul acestora, Doru Delureanu, din Craiova, a tinut sa inrameze aceasta fragila lucrare intr-o rama deosebita si asta l-a adus din nou pe la noi. I-am produs o rama simpla, cu panou albastru si simbolurile cristice binecunoscute scrijelate la colturi. In partea de jos a ramei am gravat numele primilor proprietari ai icoanei si anul 1889. Simbolurile crestine de la colturile ramelor sunt in pozitie erecta. Ar fi fost o impietate sa inclinam sau sa rasturnam acele simboluri pentru a le face sa se comporte ca niste colturi de rame obisnuite. Icoana propriuzisa a fost "laminata"  intre doua geamuri, la cererea proprietarului ei, pentru a nu ascunde inscrisul original de pe verso si semnaturile strabunicilor lui. Din punct de vedere artistic inramarea asta nu aduce nimic special in afara ramei. Mai mult chiar, o piesa de hartie plasata intre doua geamuri nu este chiar o idee de aplaudat, dimpotriva. Dar a fost singura solutie care ofera acces facil si la spatele calendarului.
Cealalta jumatate a lumii, pictura pe sticla de Cornelia Tersinski, inramata spectaculos intr-o rama de autor


(va urma)

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a textelor si imaginilor publicate de Cornel Rosca pe acest blog este permisa cu aprobarea scrisa a autorului (adresa de contact: rameRoscas@aol.com). Va multumesc pentru consideratie.